FILM: Party Girl, de Marie Amachoukeli-Barsacq, Claire Burger, Samuel Theis






S-ar fi vrut un film nu la fel ca celelalte. Ingredientele promiteau, dar maniera în care rețeta a fost executată lasă de dorit. În centru, o milfă de 50 și ceva de ani, animatoare într-un bar de noapte, prostituată în definitiv, care balansează precum o rață între două maluri de râu: rimelată și pudrată peste toate ridurile vârstei, clocotește de viață. Toposul este important: într-o Lorenă prinsă între Franța și Germania, cu micile sale orășele pe vreumuri industrializate, astăzi falimentare, un Forbach francez și un Saarbrücken nemțesc, între două granițe, niciodată neregăsindu-și strălucirea de altădată, exact situația prin care Angélique Litzenburger însăși trece.

Problema filmului este structurală. Pornit ca un proiect colectiv – debut pentru Marie Amachoukeli-Barsacq, Claire Burger, Samuel Theis -, are soarta proiectului anihiliat din fașă, nevoit să unifomizeze vocile, personalitățile tuturor celor trei realizatori. Când cei trei se auto-impun ca parteneri cu drepturi egale, personalitatea lor se stinge iar rezultatul este un film al bunelor compromisuri. Se voia a fi un film nebunesc, incontrolabil, nonconformist. Iar, în mare parte, avea și motive să se considere așa. Angélique venea să încarneze în film aceeași personalitate pe care o joacă și în viața reală. Party Girl se voia un film social, profund realist. Însă în ciuda unor pusee extraordinare ale actriței principale, un conformism nenonocit al clișeelor mizerabiliste, stinge totul din fașă. Party Girl e un film agreabil, dar în totalitate nesincer. Angélique are gena improvizației, al nonconformismului în fața camerei. Dar filmul stă sub opinca programării, al pregătirii scenelor, iar improvizația este moartă din momentul în care un scenariu deja scris există și trebuie să fie respectat la filmare. Așa, avem un fals cinéma vérité și un proiect care nu se ridică la nivelul calității plastilinei actoricești: ce frumos ar fi fost ca Angélique să se fi bucurat de libertatea de care este privată în film. Miza filmului, pregătit încă din faza scenariului, era povestea, ignorând că povestea era însuși personajul central.

Party Girl
r. Marie Amachoukeli-Barsacq, Claire Burger, Samuel Theis
Franța, 2014


0 comentarii:

comentează-te!