FILM: Leviathan, de Andreï Zvyagintsev

leviathan

În contextul Festivalului de Film de la Cannes, precum Nuri Bilge Ceylan, și Andreï Zvyagintsev a adunat cele mai bune mijloace pentru a impune o mega-frescă, nu doar a unei familii tipice de ruși, provinciali și uitați de lume, dar a unei națiuni întregi. De la dramele familale cu arie tematică redusă și acțiune punctuală, îmbibate de atmosferă tarkovskiană, Zvyagintsev încerca cu degetul tentația discursului politic în Elena, pentru ca odată cu Leviatan, să privească în burta balenei, statul gangrenat ținut pe linia de plutire prin efectul narcoticelor: alcoolul, Biserica și un simulacru de democrație. Și exact ca Ceylan, în ciuda monumentalității expozeului, netulburat nici măcar de cea mai mică fisură – în scenariu, în viziune, în ton sau joc actoricesc -, eșuează să creeze emoție, un minim liant între poveste și spectator. Și exact ca în cazul lui Winter Sleep, vina probabil cade pe umerii dorinței de perfecțiune, sau să o numim frică de eșec? E ciudat cum perfecțiunea tehnică, dorința de a fi clar cu „ce vreau să spun”, stinge orice urmă de spontaneitate, de imprevizibil, într-o epoca obsedată de perfecțiune hollywood-iană.

Te mulțumești, evident, să contabilizezi reușitele, fără a fi cuprins de emoție. Leviatan e un film despre monștrii și urât. Nu l-am bănuit pe rus, niciodată, de simpatie pentru personajele sale, pentru că Zvyagintsev visează la devenirea ființei umane, iar personajele sale sunt doar încă niște animale. De aici, probabil, și imposibiltatea de a arăta atașament dramelor, uneori spuse cu foarte multă violență simplificată și implicit, extrem de eficientă. Dar, spre deosebire de Balabanov, speranța există, întotdeauna. Speranța unui regizor, care prin fiecare dintre filmele lui, privește Rusia actuală.

Trama filmului pleacă de la Kolia care intră în conflict cu primarul orașului, cel care vrea să pună mâna pe terenul său. În joc apare Dmitri, avocat din Moscova – costum și gesturi – care reușește să strângă un dosar întreg de fapte de corupție despre primar și acoliții săi cu care speră să îl șantajeze pentru a renunța la tentațiile imobiliare. Leviatanul rusului e un monstru gândit pe multe etaje, din care în evidență iese individul prins în pânzele corupției. Însă corupția este doar partea vizibilă a monstrului. Însuși individul încurajează corupția prin ignoranță, lăcomie și animalitate. În definitiv, Kolia nu voia să își șantajeze primarul cu faptele de la dosar? În malaxor, alcoolul funcționează ca tranchilizant pentru animale, iar falsul gust al democrației e doar un tragic marasm al umanității. Biserica face parte și ea din monstrul care înghite totul: încurajează un medievalism al condiției umane, refuzându-i individului răzvrătirea, și mai degrabă inducându-i remușcări în caz de protest.

Cu tentacule de film cu mafioți, Leviatan e o adevărată tragedie greacă, îmbibată cu spiritul lui Rousseau și semiotică rusă. Kolia lui Zvyagintsev și prin extensie toate personajele răzvrătite, trăiesc aberația de a-și afirma independența legându-se de o proprietate, în timp ce refuză tentaculele Păstorului-primar, cel menit să îi apere interesele, și nu să i le uzurpe. Dacă tragedia e bine și neatinsă, rusul impune și norii unei comedii negre, disperate, pe care nu știi cum să o interpretezi – o formă de a face haz de necaz față de o realitate de pe urma căreia protagoniștii suferă, sau ca o formă de beție în inconștiență permanentă.

Leviathan
r. Andreï Zvyagintsev
Rusia, 2014

Un comentariu:

  1. Un film foarte foarte reusit.Recomand cu cea mai mare placere, Nota mare!
    http://www.portalultautv.ro/leviathan-2014/

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!