[Octombrie e Special] Michel Deville / À cause, à cause d'une femme

a cause, a cause des femmes


„Lui Lisette, care are cel mai drăguţ ochi stâng din tot Parisul”, „Lui Agathe, căreia îi iubesc urechile mici”, „Lui Chloé, cea care are pielea aşa de fină” – aşa sună semnăturile de pe fotografiile-portret cu chipul lui Remy (Jacques Charrier), lipite în duşul a trei dame bine care îl iubesc la nebunie. Acuzat de o crimă pe care nu a comis-o, o a patra muiere pe care nu a iubit-o suficient, Remy aleargă tot filmul, urmărit fiind de poliţie şi de gagicile care îl admiră, pentru a cădea în fascinaţia unei a patra, o blondă complet proastă. Film cu intrigă poliţistă dar cu o orientare mai degrabă spre tumultumul amoros decât spre crimă şi acţiune, À cause, à cause d'une femme e primul film al lui Deville care conturează indecent de bine un personaj masculin, singurul care este un personaj, şi nu doar o tipologie, aşa cum Deville acţionează cu ceilalţi actori.

1963 a cause, a cause une femme michel deville_178 1963 a cause, a cause une femme michel deville_179 1963 a cause, a cause une femme michel deville_181 
În prima parte a carierei sale, Deville, dincolo de colaborarea cu Companeez pe scenariu (care ulterior, se va ocupa şi de montaj), lucrează cu Claude Lecomte în calitate de director de imagine (un tip care, surprinzător, în afară de filmele lui Deville, nu a făcut mai nimic). Lecomte îl înţelege perfect pe Deville, un regizor extrem de atent cu imaginea, impunând un ritm al decupajului alert în mai toate filmele lui. Mesajele care se găsesc pe cele trei fotografii rezumă o viziune a lui Deville: vizual, prin montaj, o secvenţă reprezentându-l pe actorul X îi va facilita spectatorului privitul acţiunii din perspectiva actorului Y, dar îl va lipsi de secvenţa, simultană temporal, în care Y este privit de X. De aceea, de foarte multe ori, mai ales în primele lui filme, sub acelaşi cadraj, Deville va înlocui diverşi actori sau figuranţi aflaţi în aceeaşi situaţie secvenţială, aşa cum este cazul în scena în care patru poliţişti aleargă după suspect urmând acelaşi traseu, montajul făcând posibilă o succesiune de secvenţe pe durata a vreo două secunde:

 1963 a cause, a cause une femme michel deville_38 1963 a cause, a cause une femme michel deville_39 1963 a cause, a cause une femme michel deville_40 1963 a cause, a cause une femme michel deville_41 1963 a cause, a cause une femme michel deville_42

Viziunea asta, despre cum o scenă poate fi privită şi ca un conglomerat de bucăţi simetrice interşanjabile, este transpusă şi în tematica filmelor sale, despre cum un individ poate iubi bucăţi dintr-o persoană, fără a i se deda complet, pentru că ar însemna să se priveze de bucăţile altei persoane. À cause, à cause d'une femme este despre un astfel de Don Juan, dar, prin extensie, cam toate filmele lui Deville se gudură în jurul unui astfel de personaj, inclusiv în versiune feminină (o târfă iubeşte mai mulţi bărbaţi pentru că adoră lumea, da?).
Cu À cause, à cause d'une femme, Deville anticipează şi o prejudecată (din seria multor altora, care vor motiva în bună măsură filmele lui), aceea a blondei stupide. Până va ajunge să lucreze cu Brigitte Bardon (L'ours et la poupée, 1970), o are la îndemână pe Jill Haworth, nevasta unui critic muzical neamţ, o frumoasă nulă, pe care neamţul o tratează drept păpuşa pe care niciodată nu a avut-o. Neamţul spune că şi-a găsit nevasta scoţiană într-un magazin de păpuşi din Nurnberg, unde era vânzătoare: o spală pe cap, o dă cu cremă, îi usucă părul, aşa cum orice neamţ normal o face, nu?

1963 a cause, a cause une femme michel deville_03 1963 a cause, a cause une femme michel deville_37

À cause, à cause d'une femme
r. Michel Deville
Franţa, 1962

0 comentarii:

comentează-te!