[Octombrie e Special] Michel Deville / Ce soir ou jamais

ce-soir-ou-jamais poster

În Ce soir ou jamais, Anna Karina (la vârsta la care franceza-i era încă stricată, cu evidente influenţe daneze), joacă o prostuţă naivă. Acţiunea, închisă într-un apartament parisian, se desfăşoară de-a lungul unei seri în care membrii unei echipe de teatru se întâlnesc pentru a petrece. Sub auspiciile unui marivodaj demn de o piesă de teatru, participanţii îşi dau târcoale, se seduc, joacă roluri pentru a nega altele. Momentul care încinge seara, şi filmul, este cel în care Laurent, regizorul, invită două actriţe la un casting spontan pentru rolul central al piesei. Personajul lui Karina, iubita regizorului, începe să balanseze între gelozie (de ce nu o alege pe ea?) şi nevoia de reconfirmare a puterilor sale de seducţie. Nesigură pe ea, începe un dans al reginei de atragere a masculului vizat, la care, însă, masculul nu dă semne să răspundă. E în contra timp, iar ea se clatină. Problema şi mai mare apare când realizează că în viitoarea piesă va ocupa numărul doi şi îi va replica personajului central. Filmul lui Deville devine un război pe două planuri: în piesa de teatru, să cucereşti rolul central, plecând cu şansa a doua; în viaţa reală din film, să îţi elimini inamicele şi să îl cucereşti pe prinţ.

Cu un schimb de replici stilat, filmul de debut al lui Deville e unul alert (cât a lucrat cu Companeez, montajul este unul extrem de franjurat), perfect pentru un montagne-rousse cu momente lejere şi grave. Deville e cu un ochi spre tradiţie, şi cu unul spre nonconformism. Deşi niciodată nu a mers până acolo încât să realizeze teatru filmat, se foloseşte foarte mult de teatralitate pentru a-şi pune în scenă jocurile: acela al seducerii de dragul seducţiei, al plânsului, de dragul lacrimilor.

Foarte important mi se pare lucrul cu camera subiectivă – camera care pare să privească din perspectiva unui alt personaj – care se înscrie în tema ambiguităţii care e evidentă, o dată ce te apropii din ce în ce mai mult de film. Ambiguitatea este peste tot: subiectivitatea camerei nu ştii de multe ori cui îi aparţine, actriţa eliminată livrează un joc de improvizaţie fără respiro pe care eşti incapabil să îl cataloghezi – e parte dintr-o altă piesă de teatru, sau doar o reacţie la refuz?

1961 ce soir ou jamais michel deville11 1961 ce soir ou jamais michel deville19 1961 ce soir ou jamais michel deville23 1961 ce soir ou jamais michel deville24 1961 ce soir ou jamais michel deville25 1961 ce soir ou jamais michel deville28 1961 ce soir ou jamais michel deville31 1961 ce soir ou jamais michel deville34 1961 ce soir ou jamais michel deville35 1961 ce soir ou jamais michel deville37 1961 ce soir ou jamais michel deville40 1961 ce soir ou jamais michel deville45 1961 ce soir ou jamais michel deville55 1961 ce soir ou jamais michel deville117 1961 ce soir ou jamais michel deville118 1961 ce soir ou jamais michel deville122 1961 ce soir ou jamais michel deville126 1961 ce soir ou jamais michel deville129 1961 ce soir ou jamais michel deville130 1961 ce soir ou jamais michel deville135

Ce soir ou Jamais
r. Michel Deville
Franţa, 1960

0 comentarii:

comentează-te!