[Octombrie e Special] Jean Rouch / Reality-show

les maitres fous jean rouch_46

Deseori, Rouch îşi începe filmele cu o scurtă expunere care funcţionează ca o adevărată introducere în poveste, fie prin vocea lui, fie printr-un generic. Les maîtres fous se deschide cu următoarea descriere: "Venus de la brousse aux villes de l'Afrique Noire, de jeunes hommes se heurtent à la civilisation mécanique. Ainsi naissent des conflits et des religions nouvelles. Ainsi s'est formée, vers 1927, la secte des Haouka. Ce film montre un épisode de la vie des Haouka de la ville d'Accra. Il a été tourné à la demande des prêtres, fiers de leur art, Mountyeba et Moukayla. Aucune scène n'en est interdite ou secrète mais ouverte à ceux qui veulent bien jouer le jeu. Et ce jeu violent n'est que le reflet de notre civilisation".

Două dintre filmele lui Rouch, foarte diferite unul de celălalt - Les maîtres fous, un semi-documentar (stil pe care îl va numi ciné-transe) şi Jaguar, un film de ficţiune – se vor concentra pe modificările sociale din Niger şi Coasta de Aur (Ghana de astăzi, parte a Imperiul Colonial Britanic pe atunci). În perioadele de secetă din savanele Nigerului, tineri pleacă la muncă peste graniţă, în special în Accra, pe malul oceanului. În Les maîtres fous, avem de a face cu un astfel de grup - haouka, care în timpul săptămânii munceşte în port, pentru ca la sfârşit de săptămână să plece pentru o zi, la marginea oraşului pentru a pune în scenă o procesiune religioasă sectară în care diverse personalităţi se reîncarnează în actorii intraţi în transă. Scurt-metrajul este important pentru cariera lui Rouch pentru că lansarea lui l-a scos definitiv din anonimat, devenind extrem de cunoscut inclusiv în spaţiul anglo-saxon. La vremea lansării, filmul a provocat un imens scandal. La Paris, o multitudine de personalităţi (în special din tabăra socialistă) l-au catalogat drept rasist, sau cel puţin cu un foarte mare potenţial de a adânci sensibilităţile rasiste. În Imperiul Britanic, filmul a fost interzis în integralitate. Contextul era, e adevărat, extrem de delicat. Mişcările pro-independenţă se manifestau din ce în ce mai pronunţat. Dar ce a provocat acest scandal?

În primul rând, Les maîtres fous este de o violenţă chiar greu de dus, chiar şi de către ochiul antrenat, expus la media, al unui individ al mileniului 3. Grupul de bărbaţi derulează o procesiune delirantă: la început, sunt nevoiţi să îşi dezvăluie păcatele – unul a făcut sex cu soţia unui prieten şi a fost impotent o lună, altul declară că uneori nu crede în sectă; bărbaţii sunt împărţiţi în coloane – păcătoşii şi nepăcătoşii; cei posedaţi încep să „se dea în spectacol”, un câine este sfârtecat iar toţi cei prezenţi se îmbulzesc să îi bea sângele.
Stilistic, Rouch urmăreşte să exploateze potenţialul camerei ca ochi care nu doar filmează o scenă, ci devine martorul privilegiat. Această estetică vizuală este uzitată, astăzi, de reality-show-uri, şi devenită banală, dar pentru anii 1950 reprezenta o revoluţie în film. Francezul era conştient că intruziunea camerei denaturează realitatea, oricât de delicat regizorul ar fi. De aceea, povestea bărbaţilor posedaţi este tratată drept un happening privit cu rezervă. Iar atitudinea camerei-martor este una care ţine mai degrabă de o repetiţie cu costume a unui evenimnt ce urmează să se desfăşoare, sau a unei reconstituri – cam aşa s-a întâmplat. Gestul de a revela un aspect cultural al unei mici comunităţi era cel care conta.

Les maîtres fous
r. Jean Rouch
Franţa, 1955

0 comentarii:

comentează-te!