[Octombrie e Special] Jan Bucquoy / La vie sexuelle des belges 1950-1978

la vie sexuelle des belges jan bucquoy_06

În La vie sexuelle des belges 1950-1978, Jan Bucquoy face portretul ratării. Porneşte din copilărie, sub forma unei tentative de rememorizare a parcursului adolescentin, pentru a se trezi brusc în anii maturizării, în postura de scriitor aspirant, mutat în Bruxelles, divorţat şi cu doi copii. Bucquoy îşi tratează filmele (cel puţin pe primele) drept serii de scheciuri pline de umor. E un umor negru, absurd, în care faptele excentrice sunt tratate cu cea mai mare banalitate. Titlul e o capcană, pentru că nici nu dezvoltă vreo viziune ancestrală despre sexualitate în Belgia, nici nu merge până acolo încât să sondeze subiectul (aşa cum se întâmplă cumva în La jouissance des hystériques). Dimpotrivă, Bucquoy îşi reinventează biografia prin ficţiune. Privit ca un istoric sexual al personajului, filmul accentuează acele momente de fascinaţie existenţială, care chiar dacă nu de fiecare îşi au originile în atracţia sexuală, oferă satisfacţii similare. De la primul contact sexual , cu sânii mamei care îl alăptează, trecând prin fascinaţia mătuşii care nu poartă chiloţi niciodată, exceptând ziua în care decide să se spânzure, şi ajungând la prima „prietenie” şcolară, cu o anume „Chiloţi Murdari” – acesta e un prim parcurs pe care belgianul îl evocă în tuşe melancolice. După evocarea de tip „Antoine Doinel”, ajuns în Bruxelles, personajul lui Bucquoy (interpretat de Jean-Henri Compère) prinde accente dostoievskiene, mult mai întunecate. De la întâlnirea infantilă cu Joan Crawford într-un film de Nicholas Ray, aterizează la Dolle Mol (bar al cărui proprietar va deveni peste ani regizorul), e găzduit de o barmaniţă jovială, face cunoştinţă cu filozofia lui Marx, la cinema rulează La chinoise, iar în Vietnam izbucneşte războiul.

La vie sexuelle des belges
Belgia, 1994

0 comentarii:

comentează-te!