FILM: Mekong Hotel, de Apichatpong Weerasethakul

mekong hotel

Am păcătuit şi m-am amuzat teribil cu filmul ăsta. Nu e nimic special, doar un low-buget inofensiv al acestui Apichatpong Weerasethakul (Uncle Joe). Narativ, e o varză, iar ce voi scrie e o intenţie de a structura câteva lucruri. Fluviul Mekong e locul unde totul s-a petrecut, se petrece şi se va petrece. Într-un hotel cheap, având coloane imitând vreun stil arhitectural european (pe modelul caselor româneşti cu balcoane, cu vomitivele coloane albe), regizorul intenţionează să filmeze un film. E un work-in-progess. Suntem martorii behind the scene a viitorului proiect. În hotel, un tip cântă la chitară o melodie care rulează în loop de-a lungul întregului film. Mekongul se pregăteşte să inunde Tailanda iar valurile de apă vin tocmai din Laosul vecin. Locatarii hotelului sunt refugiaţi. Una dintre femei , laoţiană la origini, povesteşte cum, pe timpuri, ajungeau ajutoarele umanitare. Uncle Joe e cu un ochi la trecut. În background însă, filmările sunt în desfăşurare. Aceleaşi obsesii-semnătură: spiritele morţilor, un demon care se înfruptă din carnea localnicilor. Scenele de filmat, latura ficţională a filmului, merge în paralel cu documentarul spontan: la vremea filmărilor, apele Mekongului chiar se pregăteau să inunde ţara, iar figuranţii sunt veritabili sinistraţi; unde mai pui că prin părţile locului umblă legenda unui spirit malefic. Instructiv pentru că mai ajută puţin să înţelegem ce vrea Uncle Joe de la film, de la viaţă. Şi nu am putut să nu mă abţin să nu mă gândesc cât de apropiat de enfant-teribilismul lui Porumboiu este tailandezul, cu care se aseamănă, ca temperament cinematografic, ca iniţiative, ca viziune, cu o curiozitate în materie de formalism similară. În termenii ăştia, Mekong Hotel e un Al doilea joc asiatic, adică un film intermediar, cu mijloace tehnice reduse şi cu un grad foarte mare de spontaneitate / improvizaţie. Şi nu toţi regizorii îşi pot permite acest lux: unii pentru că nu pot gândi decât în termenii unui film mare (din toate punctele de vedere), alţii pentru că ţin neapărat să îşi apere blazonul. (Fotografia pe care am inserat-o aduce a L'année dernière à Marienbad, o glumă intenţionată, cred, marca Uncle Joe.)
______________________________
Mekong Hotel
r. Apichatpong Weerasethakul
Tailanda, 2012