[Nu ai văzut încă nimic] Un homme qui dort, de Georges Pérec şi Bernard Queysanne

" Au fil des heures, des jours, des semaines, des saisons, tu te déprends de tout, tu te détaches de tout. Tu découvres, avec presque, parfois, une sorte d'ivresse, que tu es libre, que rien ne te pèse, ne te plaît ni ne te déplaît. Tu trouves, dans cette vie sans usure et sans autre frémissement que ces instants suspendus que te procurent les cartes ou certains bruits, certains spectacles que tu te donnes, un bonheur presque parfait, fascinant, parfois gonflé d'émotions nouvelles. Tu connais un repos total, tu es, à chaque instant, épargné, protégé. Tu vis dans une bienheureuse parenthèse, dans un vide plein de promesses et dont tu n'attends rien. Tu es invisible, limpide, transparent. Tu n'existes plus : suite des heures, suite des jours, le passage des saisons, l'écoulement du temps, tu survis, sans gaieté et sans tristesse, sans avenir et sans passé, comme ça, simplement, évidemment, comme une goutte d'eau qui perle au robinet d'un poste d'eau sur un palier, comme six chaussettes trempées dans une bassine de matière plastique rose, comme une mouche ou comme une huître, comme une vache, comme un escargot, comme un enfant ou comme un vieillard, comme un rat." (Georges Pérec, Un homme qui dort, Gallimard, pp. 76-77)
Am citit romanul lui Pérec, acum mulţi ani. M-am întâlnit şi cu filmul omonim. În spate, acelaşi Pérec şi Bernard Queysanne, în calitate de regizor, un tip ieşit în evidenţă mai mult ca secund în slujba unor diverşi regizori mari. Vocea din off e sobră, didactică. E Ludmila Mikael. Recită fiecare rând al cărţii, în timp ce ecranul e confiscat de către Jacques Spiesser (încă un actor debutant la vremea filmărilor) şi de urbea parisiană. Filmul rezonează la ritmul impus de carte. De altfel , e încă un foarte bun exemplu (didactic) de cum forma asumată de o carte este transpusă în cinematografie. E un transfer 1:1. Unde adresarea la persoana a doua în tonul căreia este scris romanul impune o confruntare protagonist-camera de filmat, unde cascadele de enumerări merg sicron cu montajul, imagine cu imagine, detaliu cu detaliu.

Spiesser joacă rolul tipului care încearcă să se auto-izoleze, vrea să înceteze să mai simtă, să rezoneze cu lumea exterioară. Doar un Le Monde îl mai „ţine” în viaţă. Gest implicat sau nu, nimic nu este clar în romanul/filmul lui Pérec. Toate pot fi şi simptomurile căderii în păcatul depresiei. Vocea Ludmilei e melancolică pentru ca spre final, recitarea să ia tonul unei răzvrătiri. Cuvintele devin mai apăsate, vocea mai violentă. Toată construcţia – trăirile celui care vrea să se detaşeze – cade şi nu face altceva decât să demaşte ipocrizia individului care credea că nimic dintre cele mundane nu îl pot atinge, că poate funcţiona independent, într-un egoism al lipsei de reacţie. Într-o secvenţă, necunoscutul protagonist se aşază pe banca unui scuar, în timp ce pe cea din faţă se află un bătrân care pare total detaşat, afundat în gânduri. E o formă autentică de detaşare de lume care vine, spune filmul, o dată cu vârsta, cu viaţa care a gustat pe deplin din plăcere.

Un homme qui dort este probabil unul dintre cele mai bune filme franceze ale anilor 1970, poate unic în lume prin formă, prin intimitatea dezinteresată a discursului, o intimitate – omul şi camera - pe care poate doar Chris Marker să o fi atins. În Franţa, filmul a rulat timp de şase luni într-un singur cinematograf parisian.

un homme qui dort Bernard Queysanne_07 un homme qui dort Bernard Queysanne_31 un homme qui dort Bernard Queysanne_34 un homme qui dort Bernard Queysanne_37 un homme qui dort Bernard Queysanne_52 un homme qui dort Bernard Queysanne_60 un homme qui dort Bernard Queysanne_66 un homme qui dort Bernard Queysanne_80 un homme qui dort Bernard Queysanne_84 un homme qui dort Bernard Queysanne_85 un homme qui dort Bernard Queysanne_88 un homme qui dort Bernard Queysanne_89 un homme qui dort Bernard Queysanne_90 un homme qui dort Bernard Queysanne_98 un homme qui dort Bernard Queysanne_105 un homme qui dort Bernard Queysanne_108 un homme qui dort Bernard Queysanne_127 un homme qui dort Bernard Queysanne_140 un homme qui dort Bernard Queysanne_171 un homme qui dort Bernard Queysanne_180 un homme qui dort Bernard Queysanne_182 un homme qui dort Bernard Queysanne_183 un homme qui dort Bernard Queysanne_184 un homme qui dort Bernard Queysanne_196 un homme qui dort Bernard Queysanne_198 un homme qui dort Bernard Queysanne_219 un homme qui dort Bernard Queysanne_224 un homme qui dort Bernard Queysanne_301 un homme qui dort Bernard Queysanne_332 un homme qui dort Bernard Queysanne_367 un homme qui dort Bernard Queysanne_379 un homme qui dort Bernard Queysanne_442 un homme qui dort Bernard Queysanne_455
un homme qui dort Bernard Queysanne_458
_______________________________________
Un homme qui dort
r. Bernard Queysanne
Franţa, 1974