FILM: Loulou, l'incroyable secret, de Grégoire Solotareff

loulou-l-incroyable-secret-18-12-2013-11-g

Tom: „Lapin dodu, lapin foutu”

Povestea animaţiei începe cu mulţi ani în urmă, cu o bandă desenată pe care Grégoire Solotareff a lansat-o în anii ’80 (succes la public; undeva la un milion de exemplare vândute) care s-a transformat, ulterior într-un set de cinci scurt-metraje care declinau într-o oarecare măsură povestea cărţii. După cinci ani de travaliu, iese acest Loulou, l'incroyable secret, lung-metraj, în care Loulou este un lup iar Tom, un iepure. Loulou fusese crescut de o familie de iepuri, în ţinutul iepurilor, evident, neştiind cum stă treaba cu animalele carnivore şi cele ierbivore (traducere: nu avea noţiunea de clasă socială, gintă). Într-o pădure, cei doi dau de o prezicătoare, o ţigancă nomadă (orig. une bohémienne), care îi ghiceşte lupului, acum adolescent, în globul de cristal şi îi indică originile: că mama lui trăieşte, că are os domnesc, şi că răspunsurile trebuie căutate în Ţinutul Lupilor. De aici, începe întreaga aventură a personajelor, dar şi al trick-urilor la care Solotareff şi compania fac apel.

Nu ştiu în ce măsură animaţia de faţă are ecou în rândul copiilor, dar pentru „un om mare”, funcţionează de minune. Primul lucru pe care îl face este să se joace subliminal cu ideea de stratificare socială. Cei doi prieteni-fraţi ajung în Ţinutul Lupilor, un orăşel cu aspect medieval, în mijlocul citadelei aflându-se castelul principiar (un fel de Neuschwanstein), iar la poalele muntelui, restul prostimii. Carnivorele de soi vor participa la un anume Festival de Carne (fr. carne e un fel de friptură dintr-o carne proastă calitativ). Prinţul are aspectul unui vulpoi bătrân (cu ţinuta unui Ludovic al II-lea al Bavariei) iar urşii reprezintă scara cea mai de jos a carnivorelor. De partea poporului, stau animalele degradate, cum ar fi o purcea în rolul unei hangiţe semi-vulgare, care adoră poridge-ul. De altfel, specia animală e pliată pe rolul social: nevăstuicile împleticite intră în pielea unor agenţi intelligence (foarte Stasi), a doua natură metamorfozată a ţigăncii este cioara, iar vedeta locală, o vulpiţă alunecoasă, cântă într-un cabaret.

_________________________
Loulou, l'incroyable secret
r. Éric Omond, Grégoire Solotareff
Franţa, 2013