FILM: Casse-tête chinois / Puzzle chinezesc, de Cédric Klapisch

casse tete chinois_15

Casse-tête chinois e cea de a treia parte (şi ultima, sper) a trilogiei lui Cédric Klapisch, după L’Auberge espagnole (2002) şi Les Poupées russes (2005). Schema e clasică: aceleaşi personaje, surprinse tot într-un moment-cheie al existenţei. În Barcelona, Klapisch empatiza cu generaţia Erasmus (oficial, bursă de studii; neoficial, aprofundare a culturii băutului şi fututului intracomunitar), drumurile la Moscova şi Sankt Petersburg devin revelatorii sentimental (Romain Duris are 30 de ani), iar acum, acţiunea se petrece într-un New York al expaţilor. Xavier (Duris) divorţează de Wendy (Kelly Reilly), sau invers, ultima luându-şi plozii în America. Pentru că la 40 de ani este inadmisibil să îţi vezi copiii doar pe Skype (şi nevrând să faci aceleaşi greşeli ca ale tatălui tău), te muţi la New York şi te păleşte revelaţia existenţială: viaţa e de căcat, ce trebuie făcut ca să o simplifici? Dar nu ar fi mai bine să scriu şi o carte despre asta? Lucru pe care, evident, Xavier îl va face.

Sunt foarte multe lucruri de reproşat ultimului film (dacă nu cumva întregii trilogii), dar ar fi complet inutil să te aventurezi să le iei pe rând, asta pentru că Cédric îşi asumă din start un film inocent, pe care să îl consumi într-o duminică, după masa de prânz. Şi sunt multe clişee din zona locurilor comune, care implicit nu prezintă vreun grad de originalitate, dar nu sunt nici deranjate. Deşi face uz de un jet-lag cultural, care în mod normal revendică un umor subtil, filmul lui Klapisch nu se vrea vreo frescă new-york-eză, ci doar încă un motiv în plus de a-şi explicita crezul: filmul de dragul poveştii iar accidentul de dragul condimentării. Aşa se nasc momentele amuzante parcă neplanificate ale şedinţei cu chinezii, al ajutorului neaşteptat venit din partea taximetristului pe care îl duci la spital, sau al întâlnirilor imaginare cu Schopenhauer sau Hegel.



Klapisch îşi revendică şi un soi de film fără frontiere, recurgând la un limbaj cinematografic global (promovat intens prin filmul american hollywood-ian), descătuşat din chingile semioticii locale (franceze, în cazul ăsta), demers pe care, dintre francezi, cel mai bine îl duce la capăt Olivier Assayas. Diferenţa dintre cei doi este notabilă: primul îşi confruntă personajele geografic, pentru celălalt, geografia cu graniţele ei nu există.

Et des enfants perdus sans collier
Aujourd'hui j'en connais des milliers
Et peut être des millions demain
Demain je n'aurai plus que des amis
Je ne veux plus que des amis
Des amis américains et des amis français
J'veux des amis norvégiens
Et j'veux des amis japonais
J'veux des amis anglais
Et j'veux connaître un irakien
J'veux des amis allemands et aussi tout plein d'italiens
Je n'aurai plus que des amis
Oh des amis de tous les coins
Je n'aurais plus que x2
(Melodia aici)

casse tete chinois_27 casse tete chinois_28 casse tete chinois_29 casse tete chinois_30 casse tete chinois_33 casse tete chinois_51 casse tete chinois_54 casse tete chinois_71 casse tete chinois_73 casse tete chinois_84 casse tete chinois_85 casse tete chinois_87
_______________________
Casse-tête chinois / Puzzle chinezesc
r. Cédric Klapisch
Franţa, 2013