O frântură din gustul primilor ani de tranziţie românească

La începutul anilor 1990, Jacques-Yves Cousteau găsea ocazia perfectă să ajungă la gurile Dunării pentru a mai face un documentar în stilul lui caracteristic. Nicolae murise, deci nu existau impedimente foarte mari. Radu Anton Roman (gazdă culinară pe la Pro?) serveşte drept ghid şi traducător echipei regizorului, şi scrie această carte din care am selectat câteva fragmente. Evident, cartea nu trebui îngurgitată nici drept vreo capodoperă, şi nici vreo carte-document (a fost scrisă prin 2000, şi conţine suficient de mult având ficţional).

13322964-roumanie--circa-1985-timbre-imprime-en-roumanie-spectacle-jacques-yves-cousteau-navire-de-recherche-
„Aveau dreptate comuniştii să se teamă, să se ferească de orice mesaj din afară! Am învăţat mai mult despre libertate de la Lumea… lui Cousteau decât din toate emisiunile Europei Libere! Am învăţat de asemenea mai mult despre frumuseţe şi graţie decât din toate spectacolele scenei la un loc.”

Despre curvele din Tulcea:
„Mă uit îngrijorat spre maşină, spre cei doi îngeraşi încercuiţi, ce se aude de acolo e de nedescris. Cu puţină imginaţie aud chiar oasele fragede ale copilelor trosnind între colţii fiarelor, lupi tineri, lacomi şi necruţători.
- Lasă-i, dom-le, că sunt tineri! Unde mai pupă ele bafta asta, să le cobzărească alde Cousteau? Că aici, în târgul ăsta, numai de beţivani şi palme vor avea parte! Aşa, au şi ele o amintire adevărată.”

Despre întâlnirea cu oficlialităţile:
„Când JYC a terminat, a urmat Diane, care a spus că noi, copiii din lumea întreagă, trebuie să cerem adulţilor să ne respecte drepturile, să ne lase moştenire o planetă curată.

La sfârşit a vorbit şi primarul. Eu am tradus numai Comandant-ului, lăsând plăcerea cucoanelor – ambele suplinitoare de limbi străine – să-şi exerseze franceza la urechile cousteau-iştilor. Discursul oficialului român era fabulos, primarul nostru stăpânind încă binişor recuzita primei pagini din Scânteia – istorica cinste a urbei Sulina de a fi gazda celui mai mare om de ştiinţă al planetei, untitan al cercetării mondiale, un om între oameni, luminând ca un astru cerul cunoaşterii universale, paznic de far la puritatea vieţii şi naturii, o deltă care de acum încolo ar trebui să se cheme Delta Dunării-Cousteau.”

„A doua venire din 1991 a lui Cousteau a fost un fel de nebunie. Anunţată din vreme, cu tam-tam retoric, şi de media şi de ştabi, sosirea lui JYC se profila ca evenimentul toamnei. Pe de o parte, gazetarii îl vânau ca pe o gazelă preţioasă şi rară (numai eu ştiu cât m-am luptat cu Anne-Marie Roth ca să-i permită lui Radu Grozea să-i ia un interviu la scara aeroportului), pe de altă parte fiecare politician dorea să muşte câte o bucăţică cât mai cremoasă din prăjitura gustoasă şi aducătoare de prestigiu şi popularitate a unei întrevederi cu marele Căpitan Planetă.

Aşa că Paşa, avertizat ca de obicei (echipa Cousteau pare a primi informaţii de peste tot şi de la toate sursele posibile, de la serviciile secrete internaţionale până la femeile de serviciu de la hoteluri obscure), şi-a schimbat ziua de decolare şi a aterizat la Bucureşti incognito, pe 25 august, în loc de 26.”
„Nu venirea în România, în Deltă, a lui JYC, cel mai popular om de pe planetă, atrăsese o asemenea Stridenta Armada (...), şi nici măcar prezenţa lui Atali, preşedintele celei mai mari bănci europene, ci ştirea că junele prim-ministru, Petre Roman, va debarca la Uzlina.

Deşi bietul Petrică Roman venea, aproape pe şest, să bea un şpriţ cu doi amici, la bordul unei nave prăpădite, prefectul şi armata, informate de serviciile de pază (şi informaţii) înconjuraseră această vizită absolut neprotocolară cu fastul evenimentelor naţionale şi magistrale, învăţare pe vremea lui Ceauşescu.
Îmi ia o jumătate de oră să le explic lui Mangousteau şi celorlalţi cum călătorea Ceauşescu înainte, cu ce tam-tam imperial, şi cât zel depuneau securiştii şi activiştii puşi pe carieră, pentru a face să li se observe eforturile şi devotamentul, ce eveniment total, istoric era orice vizită, oricât de banală (...).
Numai aşa au putut înţelege francezii mei desfăşurarea uriaşă de forţe din jurul lor, montată pentru primirea unui prim-ministru invitat de un prieten la o cină fără fasoane.”

_______________________
În Deltă cu Jacques-Yves Cousteau, de Radu Anton Roman