[Emmerdeur selectează] Isabelle Adjani: 13 cele mai bune filme

Vineri, se dau premiile Cesar. De obicei, făceam un live-blogging în seara cu pricina, după ce descoseam anterior filmele nominalizate, dar anul ăsta, am cam văzut mai toate filmele şi nu am nicio tragere de inimă să-mi mai şi postez impresiile. În fiecare an, Premiile Cesar stau sub semnul unei actriţe franceze. Mai întâi a fost Annie Girardot, apoi au luat-o pe Simone Signoret. Urmează la rând... Isabelle Adjani (care întâmplător şi trăieşte). Am aruncat o privire pe profilul ei Imdb şi am constatat că Adjani nu a jucat prost – ba dimpotrivă! – dar s-a ales şi cu o groază de filme stupide de care, evident, orice actriţă în vogă s-a bucurat. Le petit bougnat a fost primul ei film, un fel de film cu adolescenţi, foarte de nerecomandat azi. Să zicem că în perioada ’75-’95, a fost actriţa franceză în vogă, iar din 1985, a început să concureze cu altă bombă, Sophie Marceau – care debuta în 1980 în Le boum al lui Claude Pinoteau (care, ca să vezi, o introdusese în liga Marilor şi pe Adjani, cu La gifle).

Adjani a avut şi un special-appearance într-un film de la Bollywood (numit Ishkq in Paris, cum altfel?), a servit pe post de vedetă brijitbardoiană în Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran, i-a făcut boo! lui Gerard Depardieu în Mammuth (r. Gustave de Kervern, Benoît Delépine, 2010), şi a mai jucat în câteva vomeuri din care citez: David et Madame Hansen (r. Alexandre Astier, 2012), Bon voyage (r. Jean-Paul Rappeneau, 2003), Ishtar (r. Elaine May, 1987), Clara et les Chics Types (r. Jacques Monnet, 1981). Scurtând lista, cam astea ar fi filmele care încă mai stau în picioare şi astăzi:

1. La journée de la jupe (r. Jean-Paul Lilienfeld, 2008). E ultimul film valid în care Adjani a avut rolul principal. Joacă o profesoară de liceu care îşi sechestrează proprii elevi, indisciplinaţi. E exact opusul ideii clasice de liceu luat cu asalt de o bandă de adolescenţi neînţeleşi, iar Adjani scoate practic toţi dracii din ea, mai ceva ca în Possession. Pentru rolul ăsta, a primit un Cesar. Eu i-aş fi dat două.

2. Adolphe (r. Benoît Jacquot, 2002). Nu ştiu dacă este cel mai bun film al lui Jacquot, dar de un lucru sunt sigur: uiţi despre ce este vorba în film, numai urmărind-o pe Adjani. Dacă se poate vorbi de actori evanescenţi în materia unui film, Adolphe ar cam trebui luat ca exemplu.

isabelle adjani adolphe emmerdeur_02

3. La reine Margot (r. Patrice Chéreau, 1994).

isabelle adjani la reine margot emmerdeur

4. Camille Claudel (r. Bruno Nuytten, 1988)

5. Subway (r. Luc Besson, 1985). Le cinema du Look şi Adjani, nici că nu se putea mai bine.

isabelle adjani subway emmerdeur_14

6. L'été meurtrier (r. Jean Becker, 1983). În filmul ăsta, Adjani e plasată pe post de bombă sexy, cu toate atuurile la vedere (la fiecare cinci minute, trebuie să existe o scenă în care apare nud). În Franţa, filmul a vândut mai bine de 5 milioane de bilete. Adjani era pe val.

7. Mortelle randonnée (r. Claude Miller, 1983). Adjani pe post de killer.

8. Quartet (r. James Ivory, 1981).

9. Possession (r. Andrzej Zulawski, 1981).

isabelle adjani possession emmerdeur_54

10. Les soeurs Brontë (r. André Téchiné, 1979). Filmul lui Téchiné este, probabil, cel mai bun opus de care Adjani s-a bucurat. E filmul-etalon al carierei ei, ca să spunem aşa. Se simte mâna unui regizor veritabil, şi influenţa unor actriţe cu care faci echipă: deja consacrata Marie-France Pisier şi Isabelle Huppert.

isabelle adjani les soeurs bronte emmerdeur_13

11. Nosferatu: Phantom der Nacht (r. Werner Herzog, 1979). Herzog resuscita expresionismul german şi îi trebuia o damă, pe post de nevastă neatinsă, pură, care să facă nişte grimase drăguţe când se simţea bântuită de Dracul.

nosfertau phantom der nacht isabelle adjani emmerdeur_20

12. Violette & François (r. Jacques Ruffio, 1977). Văzut recent şi o nesperat de frumoasă surpriză. Nu înţeleg de ce nu a fost şi relansat. Isabelle Adjani face echipă cu Jacques Dutronc, într-un cuplu de iresponsabili care ajung să trăiască de pe urma furtişagurilor de prin magazine.

13. L'histoire d'Adèle H. (r. François Truffaut, 1975). Doamna H care vine să îşi recupereze bărbatul în Nymphomaniac de von Trier? Ei bine, a fost o glumă pe seama intrigii filmului lui Truffaut.

isabelle adjani adele h emmerdeur_02 isabelle adjani adele h emmerdeur_03