ARCA LUI NOE: Filmele lui 2013

În fiecare an, Noe trebuie să salveze o bucată de lume, pentru viitoarea prăsilă. Iată ce ar lua în barcă, în vremurile de Potop:



51. Halley (r. Sebastian Hofmann, Mexic)
Alberto e paznic la un club de fitness şi suferă de o boală de piele. Arată ca o molie în plin proces de năpârlire. Hoffman, girat de unul dintre producătorii filmelor lui Amat Escalante şi Carlos Reygadas, face un exerciţiu de film pre-apocaliptic, foarte convingător. E un film inteligent: personajul e un antipatic, care şi-a pierdut şi ultimul strop de entuziasm asfixiat de boala proprie, şi viitorul sumbru. Îndepărtată de lipsa de atractivitate a personajului, camera priveşte microscopic la nivel de tegument: urâtul ia înfăţişarea pielii exfoliante, a punctelor negre, a bucăţilor de carne care cad sub duş, a pungilor de puroi strivite sub mâna mortului încă viu, Beto. E un tablou grotesc trezit, din când în când, de un umor negru suficient de bine ascuns (precum în scena întâlnirii din morgă).




50. Simon Killer (r. Antonio Campos, S.U.A., Franţa)
Brady Corbet e Simon, un american venit la Paris, în căutare de aer proaspăt. Motivul pentru care Simon Killer îşi merită locul pe listă se trage de la modul în care filmul jonglează cu "facerea" unui personaj. De la motivul americanului la Paris, pierdut şi inofensiv, în căutare de aventură, toată construcţia progresează spre o latură psihologică care îl transformă pe Simon într-un looser, cu accente criminale şi un trecut incert.



49. Assistance Mortelle / Ajutor umanitar (r. Raoul Peck, Franţa, Haiti, S.U.A., Belgia)
Raoul Peck este un fost Ministru al Culturii din Haiti, şi cineast cu ceva pedigree în lumea documentarului. Pentru că îşi vede ţara natală bulversată de cutremurul din 2010 (230.000 de morţi, mai bine de un milion şi jumătate de oameni rămaşi fără case), Peck încearcă să îşi stingă frustrarea într-un material gândit ca un testimonial de la firul ierbii. În scenă intră lumea ong-istică, a salvatorilor lumii, care vor să reconstruiască insula devastată, să găsească soluţii, să îi aducă un suflu nou. Documentarul urmăreşte drumul eşecului reconstrucţiei, însă nici cifrele, şi nici argumentele nu sunt cele care mi-au atras atenţia, ci forma pe care documentarul o ia sub schimbul unor scrisori între doi protagonişti (în realitate, regizorul şi o activistă) a căror voci aduc a travelogue semnat de Chris Marker.



48. Nebraska (r. Alexander Payne, S.U.A.) O frântură despre film puteţi găsi aici.

47. Hayatboyu / Lifelong (r. Asli Özge, Turcia)
O frântură puteţi găsi aici.



45. Augustine (r. Alice Winocour, Franţa) Remarcam filmul aici.

44. As I Lay Dying / Pe patul de moarte (r. James Franco, S.U.A.)
As I Lay Dying este pariul pe care Franco îl face în faţa romanului omonim al lui Faulkner. Şi ce este cel mai important, semnalizează cumva diferenţele de mediu - în cazul ăsta literatura şi cinematografia - care îşi pun amprenta pe o naraţiune. Franco vrea să fie milimetric fidel stilului faulkner-ian, nu doar în materie de mizanscenă, dar traduce întreaga redundanţă narativă, amestec de timp şi de spaţiu prin mijloace strict cinematografice. Tim Blake Nelson joacă personajul lui Anse iar într-o lume normală, prestaţia lui ar trebui consemnată drept una dintre cele mai bune pe 2013.

as i lay dying james franco emmerdeur_11 as i lay dying james franco emmerdeur_13 as i lay dying james franco emmerdeur_16 as i lay dying james franco emmerdeur_25 as i lay dying james franco emmerdeur_29 as i lay dying james franco emmerdeur_37 as i lay dying james franco emmerdeur_40 as i lay dying james franco emmerdeur_64

43. El limpiador / Curățătorul (r. Adrian Saba, Peru)
Ce scriam eu despre film în AperiTIFF: În Lima, o molimă misterioasă face ravagii. Doar copiii par să nu fie afectaţi. Un om se ocupă de dezinfectarea locurilor în care sunt găsite cadavre. Solitar, graniţa sa de confort fiind propriul apartament, individul găseşte într-o casă un copil, devenit acum orfan. El limpiador e un film de anticipaţie atipic. Spre deosebire de japonezi (Hirokazu Koreeda sau Kiyoshi Kurosawa) cărora le place să panoramizeze efectele unei calamităţi, Adrian Saba îşi construieşte filmul pe intimitatea plină de umanism dintre curăţătorul de cadavre şi puşti. Referirile la lumea de afară ne vin, dar indirect: o plajă pustiită, un tren urban aproape gol, un medic asfixiat de telefoanele de urgenţă sau un stadion fără public – lucru care pune umărul la tensiunea filmului. Dar starea de panică cade în subsidiar. Ce primează e singurătatea vidă, accentuată şi de cadrele largi, din interiorul bucătăriei minimum mobilate, cu cei doi protagonişti privindu-se.


42. Inside Llewyn Davis (r. Ethan Coen, Joel Coen, S.U.A., Franţa)
Notam câte ceva aici.

41. Una pistola en cada mano / Un pistol în fiecare mână (r. Cesc Gay, Spania)
Omnibus cu multe fragmente-sketch despre dezamăgirile sentimentale ale unor bărbaţi, legate în final de o concluzie nu foarte confortabilă pentru familişti. Filmul s-ar remarca prin două lucruri: e foarte fresh în contextul cinematografiei spaniole, de multe ori foarte îmbibată cu un conformism re-redundant; mai mult, istorioarele se învârt în jurul unor personaje din clasa de mijloc, fără ca Una pistola en cada mano să meargă pe estetica filmul très bourgeois. Ultimul aspect a fost foarte important pentru mine, fiind foarte familiarizat cu tema (prin prisma filmului francez), şi la fel de săturat.



40. I Afroditi stin avli / Afrodita in grădină (r. Telémachos Alexiou, Grecia)
Un "film experimental" transgresiv demn de atenţie. Într-o casă, doi tipi şi o fată petrec zile de solitudine. Filmul lui Telémachos Alexiou aminteşte de melanjul creativ al lui Jean Genet, cu doi homosexuali care se prostituează sub indicaţiile artistice ale unei femei-peşte. Strada se cheamă Poutana, iar de bustul invalid al lui Venus din Milo, nu este agăţat numele lui Antioh, ci cel al eroinei din umbră, "Curva". Avem momente de film gândite ca un puzzle teatral.

venus in the garden emmerdeur venus in the garden emmerdeur_05 venus in the garden emmerdeur_10 venus in the garden emmerdeur_16 venus in the garden emmerdeur_25 venus in the garden emmerdeur_40 venus in the garden emmerdeur_42 venus in the garden emmerdeur_56 venus in the garden emmerdeur_87

39. Shokuzai / Ispăşire (r. Kiyoshi Kurosawa, Japonia)
Filmografia lui Kiyoshi Kurosawa poate fi valorizată şi înţeleasă foarte bine comparând-o cu filmele clasice japoneze (istorice, de exemplu) în care miza morală aduce în discuţie conduita tradiţională: resentimentul, ispăşirea, regretul. Ceea ce era valorificat drept valoare  social acceptată, care dădea un sens ordiniii în comunitate, devine în filmul lui Kurosawa un motiv maladiv de a destabiliza şi de anticipa o lentă apocalipsă umană. E cazul şi acestui Shokuzai, în care o mamă, a cărei fetiţă este ucisă de un violator sub ochii a patru colege de clasă, porneşte în căutarea celor patru pentru a trezi sentimentele de regret şi pornirile auto-distructive latente.

38. La Sirga / Cabana (r. William Vega, Columbia, Franţa, Mexic)
În ultimii ani am dar peste câteva titluri foarte bune din Columbia. E cazul şi lui La Sirga, excelent debut pentru William Vega. La marginea lacului Cocha, o fată se trezeşte fără casă şi cu familia ucisă, şi merge să înceapă o nouă viaţă în casa unui unchi. Ce mi-a atras atenţia în primul rând este că factorul politic (eventuale reminescenţe ale unui război civil) este trecut în subsidiar, dacă nu chiar redus cu totul la un factor de nervozitate pe care îl deduci subtil din starea de calm simulată.

la sirga emmerdeur_05 la sirga emmerdeur_06 la sirga emmerdeur_07 la sirga emmerdeur_22 la sirga emmerdeur_23

37. Sobiratel pul / Bullet Collector (r. Aleksandr Vartanov, Rusia)
Un Les Quatre Cents Coups rusesc? Da! Antoine Doinel e înlocuit cu un adolescent rus în conflict cu familia, care subsituie romanelor lui Balzac şi Girardoux ca evaziune un cod de conduită a unui grup imaginar numit, Bullet Collector din rândurile căreia face parte (imaginar) şi tatăl său. Momentele de nesupunere şcolară din filmul lui Truffaut sau Zero de conduite al lui Vigo par de-a dreptul ridiculizate în comparaţie cu personajul lui Vartanov, un Doinel de-poetizat, animalic, produs al secolului XXI.

bullet collector emmerdeur_40 bullet collector emmerdeur_70 bullet collector emmerdeur_71 bullet collector emmerdeur_90

35. Mayor / The Major (r. Yuri Bykov, Rusia)
Thriller rusesc foarte bun, cu multă corupţie, lipsă de igienă morală şi poliţist cu remuşcări. Merge pe cam acelaşi concept precum L'Exercice de l'Etat, în sensul în care protagonistul, agent al statului, este înghiţit fără voia lui de mecanismele nevăzute şi greu de controlat ale Puterii.



34. Le Guetteur / Sub observaţie (r. Michele Placido, Franţa, Belgia, Italia)
Un alt thriller foarte bun, francez, cu Daniel Auteuil, Mathieu Kassovitz şi Olivier Gourmet în joc (carevasăzică, brânză actoricească fină).



33.Yeralti / În interiorul minţii (r. Zeki Demirkubuz, Turcia)
Nu doar Nuri Bilge Ceylan are o sensibilitate bine ascunsă faţă de literatura rusă, ci şi  Demirkubuz, al cărui ultim film e o adaptare foarte reuşită a Însemnărilor lui Dostoievski, cu un personaj demn de milă.(V-aş arăta cu degetul şi un blogăr cinefil care s-ar identifica cu personagiul, dar nu am chef.)

yeralti emmerdeur yeralti emmerdeur_05 yeralti emmerdeur_23 yeralti emmerdeur_25 yeralti emmerdeur_53 yeralti emmerdeur_72

32. Wara No Tate / Shield of Straw (r. Takashi Miike, Japonia)
Un grup de poliţişti primesc ordinul să transporte în siguranţă un criminal în serie pe capul căruia a fost aruncată o recompensă în bani. Primul care îl ucide, primeşte banii. Entertainement pur, bine făcut şi cu mize paralele (pentru cine le gustă).



31. I aionia epistrofi tou Antoni Paraskeva / Eterna întoarcere a lui Antonis Paraskevas (r. Elina Psikou, Grecia)
"Cinema of weirdos", parte din noul val grecesc de filme, deschis cam de Giorgos Lanthimos, cu Dogtooth. În cazul de faţă avem o fostă vedetă de televiziune care cade în capcana şefului său, care îi propune să dispară pentru o vreme din peisaj, să i se însceneze o răpire, în timp ce televiziunea să vuiască non-stop despre neaşteptate dispariţie. E un film negru în umor, deranjant prin narcisismul personajului, şi o cacealma cinică pe seama ultra-uzitatei teme a individului mâncat de zelul profesional.



30. A Field in England / Pe un camp, în Anglia (r. Ben Wheatley, Marea Britanie)
Film făcut de dragul jocului. Sau filmul ca joc. Într-o atmosferă delirantă, pe un câmp... în Anglia, nişte indivizi dezertează dintr-un fel de bătălie a cărei miză nu o ştim, şi pornesc spre o destinaţie pe care nu o cunoaştem. În spiritul jocului, locaţia finală pare a fi un loc unde pot bea o bere liniştiţi. În fine, Ben Wheatley m-a convins cu filmul ăsta, un amestec de umor negru englezesc, jeg puturos şi nişte personagii care nu au nimic mai bun decât să se căsăpească.

a field in england emmerdeur_10 a field in england emmerdeur_49 a field in england emmerdeur_54 a field in england emmerdeur_60 a field in england emmerdeur_64 a field in england emmerdeur_83 a field in england emmerdeur_102 a field in england emmerdeur_227 a field in england emmerdeur_233 a field in england emmerdeur_237

29. Grigris (r. Mahamat-Saleh Haroun, Ciad, Franţa)
Grigris nu e la fel de bun ca Abouna, Daratt sau super-seriosul Un homme qui crie, dar are un ceva în plus, faţă de celelalte: regizorul ciadian face un pariu cu sine cum că poate scoate la capăt un film grand-public dintr-o poveste cu mize sociale. E un fel de Billy Elliot african, amestecat cu flash-dance şi petty-crime, foarte onest.



28. Tanta agua / Ploaie de vacanţă (r. Ana Guevara, Leticia Jorge, Uruguay)
Mai multe despre film, aici.

27. La fille du 14 juillet / Fata pe care am cunoscut-o pe 14 iulie (r. Antonin Peretjatko, Franţa)
Unul dintre cele mai bune filme franceze pe anul ăsta, La fille du 14 juillet, nu este, în ciuda titlului, vreo povestioară (h)amoroasă cu un el şi o ea gudurându-se pe Chei, ci o bucată de cinema pur, francez, jovial, şi al dracului de obraznic (în materie de formă, la nivelul ştachetei pe care Godard o ridica până nu de mult). Estetică şaptezecistă, referinţe la filmele lui Godard, Rozier, un dezinteres intenţionat faţă de coerenţă ca la Luc Moullet. Un doctor Placenta superb, o protagonistă numită Truque(tte). Şi cam prea multe scene memorabile.



26. Sueño y silencio / Vis si tacere (r. Jaime Rosales, Spania, Franţa)
Mai multe despre film am scris aici.

25. La vie d'Adèle / Adèle: Capitolele 1 şi 2 (r. Abdellatif Kechiche, Franţa)
Despre influenţele lui Marivaux din film, aici.

24. Anul Dragonului (r. Iulian Ghervas, Adina Popescu, România)
Mai multe detalii aici.



23. Passion (r. Brian de Palma, Germania, Franţa)
Un remake în oglindă a lui  Crime d'amour de Alain Corneau. Cu singura diferenţă că în cazul lui de Palma, greşelile originalului au fost îndreptate.

22. Paradies Hoffnung / Paradis: Speranţă (r. Ulrich Seidl, Austria)
Am scris despre întreaga trilogie a lui Seidl aici.

21. L'inconnu du lac / Pe malul unui lac (r. Alain Guiraudie, Franţa)
Motivul pentru care (man)opera lui Guiraudie e pe listă este acela că este singurul film din lume fără pisici, căţei şi femei. Hahah!

20. El artista y la modelo / Artistul si muza (r. Fernando Trueba, Spania, Franţa)
Avem în meniu trei prezenţe actoriceşti sublime: Jean Rochefort, în rolul un sculptor morocănos; Claudia Cardinale (pe care nu am agreat-o niciodată în filmele de tinereţe, când era o iapă bună) în rolul muzei trecute; Aida Folch, care nu vorbeşte mult în film, dar care este modelul perfect.

el artista y el modelo emmerdeur el artista y el modelo emmerdeur_12 el artista y el modelo emmerdeur_26 el artista y el modelo emmerdeur_27 el artista y el modelo emmerdeur_28 el artista y el modelo emmerdeur_29 el artista y el modelo emmerdeur_32 el artista y el modelo emmerdeur_50 el artista y el modelo emmerdeur_51 el artista y el modelo emmerdeur_55 el artista y el modelo emmerdeur_56 el artista y el modelo emmerdeur_57 el artista y el modelo emmerdeur_67 el artista y el modelo emmerdeur_68 el artista y el modelo emmerdeur_69 el artista y el modelo emmerdeur_77 el artista y el modelo emmerdeur_81 el artista y el modelo emmerdeur_84

19. Camille Claudel, 1915 (r. Bruno Dumont, Franţa)
Mai multe despre film am scris aici.

18. Sinapupunan / Pântecele tău (r. Brillante Mendoza, Filipine)
Pare-se că lui Mendoza îi place să se aventureze prin tot felul de cotloane ale Indoneziei. E cazul lui Thy Womb, văzut la Tiff, anul ăsta, o melo-dramă foarte colorată, filmată în nişte insule izolate din Filipine, şi niciodată folosite ca locaţie de filmare. Într-o comunitate de "ţigani ai mării", musulmani, avem de a face cu o femeie sterilă care porneşte în căutarea unei neveste pentru bărbatul său, capabilă să îi ofere un copil. Aventură etnologică, cineverite (o naştere pe viu), orgie policromă.



17. Before Midnight (r. Richard Linlater, S.U.A.)
De departe cel mai bun film din trilogie. Julie Delpy irezistibilă în rol de mamă asfixiată de cotidianul familial (tipul ăsta de rol o prindea şi în Le Skylab). Cel puţin o scenă memorabilă, cea din maşina întorcându-se de la aeroport.

16. Gravity (r. Alfonso Cuaron, S.U.A.)
Cam prima jumătate din film e remarcabilă. Spaţiul cosmic e gândit ca un un mediu intrauterin, în care nu doar obiectele plutesc sub vidul absenţei forţei gravitaţionale, ci şi lucrurile imateriale, precum gândurile, amintirile, originile. Există doar o stare de fascinaţie paradisiacă a spaţiului, din care cosmonauţii nu sunt treziţi decât în momentele în care în care comunică cu "Baza" terestră. Are şi excesele lui vizuale, dar care, bănuiesc că sunt inevitabile în condiţiile presiunii făcute şi de miza mainstream. Oricum, Gravity e remarcabil nu pentru ce a realizat, ci prin felul în care va influenţa cinematografia comercială pe viitor.

15. Ang babae sa septic tank / Femeie în fosa septica (r. Marlon Rivera, Filipine)
Mizerabilismul nu e un produs cinematografic reinventat de români, ci e un landmark universal. În acest low-budget filipinez, tocmai mizerabilismul este parodiat, pe drept sau pe nedrept, chiar nu mai contează. Rezultatul este un film cu testicule, care are curajul să se se ia la harţă cu vănătorii de festivaluri, de premii, de review-uri, dinamitând, pe de o parte, temele şi motivele favelei filipeneze, a familiilor sărace, a traficului sexual, iar pe de altă parte, reinventând acelaşi scenariu în forme diferite, sub bagheta filmului social sau a musicalului. L-aş (foarte) recomanda şi pe un motiv didactic: e un exemplu practic de cum mizanscena, scrierea unui scenariu (în general, cam cum funcţionează bucătăria internă) sunt manipulate.

14. Bambi (r. Sébastien Lifshitz, Franţa)
Pentru Lifshitz, e al doilea documentar despre o lume mai puţin văzută. Punctul de referinţă este Bambi, un travestit în anii '60, în barurile parisiene speciale, devenit acum femeie. Lifshitz împleteşte munca documentaristică (făcând apel la arhiva Televiziunii Franceze) cu testimonialul şi o falsă ficţiune. Calitatea majoră este că nu problematizează, nici nu sondează. Îşi lasă doar protagonista să avanseze singură într-o istorie de viaţă, caldă, cerebrală, veritabilă. Există o unică voce, cea a subiectului. Şi Margareta Pîslaru ar merita un asmenea documentar.

bambi emmerdeur bambi emmerdeur_55 bambi emmerdeur_56 bambi emmerdeur_59 bambi emmerdeur_63 bambi emmerdeur_71 bambi emmerdeur_76 bambi emmerdeur_78 bambi emmerdeur_105

13. Berberian Sound Studio (r. Peter Strickland, Marea Britanie)
Personajul principal al filmului lui Strickland este sunetul. Vorbim de un frate mai mic al lui Shirin (r. Abbas Kiarostami, Iran, 2008): un film aflat în curs de montare, despre care primim informaţii prin indicaţiile directorului de studio care descrie fiecare scenă, şi prin efectele sonore care trebui aplicate filmului. Funcţionează în multe feluri: ca un soft-horror, în care englezul angajat (Toby Jones) începe să amestece realitatea prefabricată a filmului cu propriul cotidian; ca un expozeu foarte retro, care romantizează epoca de aur a filmelor giallo italiene.

berberian sound studio emmerdeur_12 berberian sound studio emmerdeur_14 berberian sound studio emmerdeur_15 berberian sound studio emmerdeur_22 berberian sound studio emmerdeur_23 berberian sound studio emmerdeur_26 berberian sound studio emmerdeur_31 berberian sound studio emmerdeur_32 berberian sound studio emmerdeur_33 berberian sound studio emmerdeur_40 berberian sound studio emmerdeur_45

12. Après Mai / S-a întâmplat în mai (r. Olivier Assayas, Franţa)
Scriam asta în AperiTIFF: Filmul are darul de a evoca un timp istoric, acela al Franţei de după momentul Mai ’68, prin prisma unor liceeni, depozitarii dezamăgirilor, utopiilor adolescentine, dar mai ales, ai unei anxietăţi în faţa viitorului incert. Gilles, unul dintre eroii filmului, e un norocos, într-un fel. El ştie ce va deveni mâine: poate pictor, poate va încerca şi filmul. Assayas împleteşte toate calităţile sale de regizor: hiper-obsesia faţă de detaliu, întâlnită şi în Carlos (ziarele, tehnologia, muzica, inscripţionările de pe pereţi), obiceiul de a împleti activismul urban cu poezia rurală (după o scenă de luptă de stradă, Gilles îşi întâlneşte iubita narcomană în pădurea dintr-un banlieu parizian), tuşele delicate în care îşi îmbracă personajele feminine (două adolescente diametral-opuse, dar la fel de atrăgătoare), o discreţie exemplară faţă de un moment istoric, cel al marilor proteste (pe vremea cărora însuşi Assayas s-a format), fără a le idealiza. Filmul e o continuare la cote mult mai înalte a unui L'eau froide (1994), în care conflictul mărunt – doi adolescenţi îşi arată dispreţul faţă de ceea ce îi înconjoară furând discuri dintr-un supermarket – este înlocuit de unul global, al unei întregi generaţii.



11. The Ship of Theseus / Corabia lui Tezeu (r. Anand Gandhi, India)
Am scris câteva rânduri aici.



10. L'image manquante / Cadrul lipsă (r. Rithy Panh, Cambogia, Franţa)
Greu de categorizat ca specie, m-aş limita să punz L'image manquante sub umbrela documentarului. De fapt e un video-jurnal evocativ, tratând Cambogia kmerilor roşii, colectivizarea. Rithy Panh e vocea din spate care ghidează documentarul într-o manieră foarte personală: e un glisando între experienţele personale şi imaginea istorică de ansamblu. Cadrul lipsă din ecuaţia este partea aceea de istorie pe care guvernul comunist a eradicat-o complet vizual - toate filmele din epoca capitalistă au fost arse -, ori în lipsa acestora, filmul ca poartă spre trecut nu mai poate servi drept ilustrare a contextului politic. Pentru a înlocui această absenţă, Panh face uz de figurine, amplasate în mii şi mii de planşe care să ilustreze trecutul ascuns. E un film dens, şi la fel de semnificativ precum Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu.


9. L'âge atomique / Era atomică (r. Héléna Klotz, Franţa)
Mai multe, aici.

8. Les rencontres d'après minuit / Întâlnirile de după miezul nopţii (r. Yann Gonzalez, Franţa)
Film de debut cu sex, droguri şi alcool. Şapte indivizi, fiecare purtând un nume de cod, se întâlnesc într-un apartament pentru o orgie sexuală. Context numai bun pentru Gonzalez să facă un melanj kitsch de sex, reverii şi Tanatos, o orgie vizuală şi auditivă (coloana sonoră e semnată de M83). Cuvintele sunt de prisos pentru a-l descrie; referinţele ar fi mai de folos: Joao Cesar Monteiro şi Peter Greenaway amestecaţi cu Jean Claude Brisseau. E un micro-nouvelle-vague francez la care am fost martor anul ăsta: tineri regizori foarte talentaţi care împărtăşesc cu Leos Carax vâna şi fascinaţia pe care poezia şi misterul o emană nocturnul. Vezi L'âge atomique.



7. El muerto y ser feliz / Mortul si Fericirea (r. Javier Rebollo, Spania, Argentina)
Aduce a J'ai toujours rêvé d'être un gangster. Umor negru, un gangster de acum ratat, care încearcă să îşi petreacă ultimele clipe de viaţă injectându-şi morfină şi pornind la drum prin Argentina.



6. Only God Forgives / Numai Dumnezeu iartă (r. Nicolas Winding Refn, Franţa, Danemarca)
Probabil cel mai disputat film al anului. Fac parte din tabăra pro.

only god forgives emmerdeur_12 only god forgives emmerdeur_18 only god forgives emmerdeur_21 only god forgives emmerdeur_22 only god forgives emmerdeur_23 only god forgives emmerdeur_49 only god forgives emmerdeur_70 only god forgives emmerdeur_71 only god forgives emmerdeur_72 only god forgives emmerdeur_78 only god forgives emmerdeur_81 only god forgives emmerdeur_118 only god forgives emmerdeur_122

5. Spring Breakers / Vacanţa de primăvară (r. Harmony Korine, S.U.A.)
Mai multe, aici.

4. Paziraie sadeh / O primire nu tocmai entuziastă (r. Mani Haghighi, Iran)
Un bărbat şi o femeie merg prin Iran şi împart saci de bani necunoscuţilor. Motivele nu sunt cunoscute. Singurul lucru cert în toată povestea este că, deşi fericiţii norocoşi au nevoie de bani, afişează o reticenţă faţă de cadouri. De fapt miza se impune a fi nuanţată. Filmul lui Mani Haghighi încearcă să facă o declinare a atitudinii pe care oamenii o au faţă de un cadou neaşteptat. Evident, un sac de bani dat fără niciun motiv naşte reţineri. Atitudinea este diferită în funcţie de modul în care în care cadoul este oferit. Altcumva, acest Modest Reception (titlul englezit) nu e tocmai un film-studiu-comportamental. Montajul e elaborat, cadrele sunt variate, în opoziţie cu ce te-ai aştepta de la un film cu o astfel de miză. În schimb, avem de a face cu un film care se apropie mai degrabă de axiologie, şi mai puţin de psihologia umană.



3. Tian zhu ding / A Touch of Sin (r. Zhang Ke Jia, China)
Câteva note, aici.

2. The Congress / Congresul (r. Ari Folman, Israel)
O bună bucată de cinema de reflecţie. Sub crusta de narativ, multe teme sunt atinse: actorul prins în clinciul facerii mediatice; filmul de masă ca stare de evaziune dintr-un gri existent (care poate fi în regulă, pare să spună Folman), dar care îi poate distrage individului atenţia de la colţurile tenebroase care îi vor afecta viaţa la un moment dat. Sunt lucrurile care m-au interesat exclusiv în film.



1. Les jeux des nuages et de la pluie / Sub nori si ploaie (r. Benjamin de Lajarte, Franţa)
Filmul anului 2013, pentru mine. Şase oameni proveniţi din medii culturale diferite interacţionează în proximitatea unui hotel. E ca un fel de joc de şah. Două câte două, piesele se resping, iar sub mişcările norillor şi la presiunea ploii, se regrupează, formând un alt cuplu. Sofisticat.

0. A Última Vez Que Vi Macau / Ultima oară când am văzut Macao (r. João Pedro Rodrigues, João Rui Guerra da Mata, Portugalia)

0 comentarii:

comentează-te!