[Octombrie e Special] João César Monteiro / Folclorul

Departe de Portugalia turistică, Monteiro ia calea mai puţin bătută a oamenilor de la ţară. Totul pleacă de la o interogaţie: care este Portugalia profundă? Anii de dictatură, sub bagheta lui Salazar, deformase extrem de mult rădăcinile tradiţionale portugheze. Anii de după Salazar au venit cu nevoia de a defini identitatea portugheză în termeni uşor de identificat atât pentru mentalul local cât şi pentru cel al oamenilor de peste mări şi ţări. Aşa s-a născut mitul fadoului ca marcă a întregii societăţi portugheze.

Prin Veredas (1978), Monteiro ia camera în spate şi parcurge Portugalia uitată (în special zonele rurale sărace din nordul ţării), în care, în anii '70, încă mai existau cătune fără electricitate, dar trăind într-o izolare confortabilă care a permis ca tradiţia să persiste în timp. Filmul e conceput ca un road-movie a doi tineri care vor să întâlnească marea, venind de oriunde şi de nicăieri (linia orizontului indicată la începutul filmului) şi îi permite lui Monteiro să facă o observaţie importantă: tradiţia populară este un conglomerat de influenţe geografice, prin oamenii care se intersectează sau ideile care se propagă şi rezonează diferit de la o societate la alta, în funcţie de nevoile proprii. De aceea, rădăcinile pre-creştine se împletesc cu creştinismul. Rezultatul este o abordare foarte personală a unui film greu de categorisit: nu este nici documentar, dar este departe şi de ficţiune, dar pigmentat cu o sumedenie de imporovizaţii poetice şi referinţe mitologice.

veredas monteiro emmerdeur_27 veredas monteiro emmerdeur_41 veredas monteiro emmerdeur_49 veredas monteiro emmerdeur_61 veredas monteiro emmerdeur_63 veredas monteiro emmerdeur_64 veredas monteiro emmerdeur_65 veredas monteiro emmerdeur_77

Dacă Veredas funcţiona drept o culegere de motive folclorice adunate din diverse colţuri ale Portugaliei, Os dois soldados (1978) şi O Amor das Três Romãs (1979) adaptează vechi mitologii portugheze într-un spaţiu ficţional inedit. Însă filmul care desăvârşeşte "căutările" folclorice ale lui Monteiro este Silvestre (1981). Cochetând cu teatrul şi instalaţiile artistice, filmat în mare parte ca un tablou renascentist animat, portughezul pune în scenă povestea a două fete numai bune de măritat ajunse într-o intrigă care aduce a Barbă Albastră. Forma romanescă şi picarescă a filmului e susţinută de abordarea spaţiului filmului drept scenă de teatru, în care fundalurile sunt pictate, eclerajul este susţinut de panouri animate şi accente de lumină fosforescentă.
O dată cu perigrinările lui Monteiro prin imaginarul tradiţional portughez, o observaţie este confirmată: că filmul modern (şi prin extensie, cinematografia) este profund compatibilă cu reluarea unor tematici şi motive medievale. Practic, pentru Monteiro, filmul este o artă, târziu apărută, care oferă mediul perfect de explorare şi manipulare a universului medieval.

silvestre monteiro emmerdeur_34 silvestre monteiro emmerdeur_51 silvestre monteiro emmerdeur_56 silvestre monteiro emmerdeur_58

0 comentarii:

comentează-te!