FILM: "La limita de jos a cerului" sunt păcătoşii

Când cerul îţi este potrivnic, îţi îndrepţi privirea spre pământul familiar. Asta fac şi Viorel şi Gâscă, prinşi într-un oraş în care singurele "puncte de atracţie" par să fie friezeria cu frumoasa Maria, terenul de fotbal (ocazional şi de oină) şi popota unei unităţi militare. Cei doi sunt dealeri de iarbă, mână în mână cu moldovenii de etnie rusă, mai versaţi.

Lumea criminalităţii mărunte coabitează cu amour-ul basarabean, când Viorel cade în limbă după vecina sa de palier, specialistă în prăjit cartofi, făcut clătite şi mistresă a poliţistului-şef, pe care încearcă să îl înduplece să îi elibereze iubitul închis pentru trafic de droguri. Dacă motivul tânărului, victimă a mediul social precar, fără perspectivă, e dătător de dejavu flagrant, La limita de jos a cerului excelează prin imaginea asigurată de Oleg Mutu care înţelege că atmosfera filmului trebuie să fie la fel de apăsătoare, asfixiantă precum ceaţa de pe câmp, din debut.

În rest, personajele sunt de acolo, montajul elaborat funcţionează perfect şi potenţează mult munca lui Mutu. Unde mai pui că Cobileanski a avut inspiraţia de a se reţine din a face foarte mult uz de gaguri moldoveneşti (care, îngroşate, ar fi stricat total filmul, în ciuda aplauzelor şi mai entuziasmate ale moldovenilor, bucuroşi că încă unul de-al lor a reuşit, în sfârşit, să mai pună de un film "moldovan").

Lectură alternativă aici.

________________
La limita de jos a cerului
r. Igor Cobileanski
România, Rep. Moldova, 2013

0 comentarii:

comentează-te!