FILM: “Karen llora en un bus”. Femeia care nu voia să o ardă pe telenovele

Karen este o nevastă nefericită şi pentru asta îşi părăseşte bărbatul. Săturată să tot spele, calce, şi să prepare micul-dejun pentru cel care aduce bani în casă, îşi ia catrafusele şi părăseşte cuibul sofisticat al vieţii clasei de mijloc. Cu o brumă de bani, închiriază o cameră într-o casă la curte, cu proprietară neprietenoasă, budă infectă şi spălat la pompa din grădină. Gabriel Rojas Vera, aflat la primul lui film, ameţeşte un film cu premise şi intenţii bune. 

Punctul de plecare este principiul rohmer-ian (în timp ce priveşte o vitrină plină cu cărţi, o sumedenie de albume fac referire la regizorul francez), în care trebuie să avem o femeie nehotărâtă, într-un dezacord profund între propriile dorinţe şi bărbaţii care se perindă în jurul ei. Distanţarea de bărbatul cu care s-a căsătorit este explicitată şi nu prea, dar devine destul de evident că bariera este impusă de priorităţile vieţii: un bărbat-om-de-birou, iar ea, o visătoare, fără loc de muncă, care visează ba să fie actriţă de teatru, ba librar. Întâlneşte şi un al doilea bărbat, mai versat culturaliceşte, care pare să o gâdile la coarda sensibilă cu apucăturile sale artistice. Dar ca în orice demers rohmerian, finalul trebuie să fie pilduitor, cu parfum de Comedia umană. Armonia întâlnirii cu cel de-al doilea bărbat este brusc şi revelator deranjată de laitmotivul vieţii de cuplu plină de tabieturi (vezi aici şi un soi de loc pe care bărbatul şi femeia trebuie să îl ocupe în ecuaţia de cuplu). 

Filmul, dincolo de jocul femeii nehotărâte, turează motoarele şi în direcţia unui discurs social, folosinde-se de personajul principal pentru a accentua distanţa dintre clasele sociale care se perindă în jurul Bogotei (pe peretele unui bar, se întrevede un afiş al filmului lui Bunuel, Le charme discret de la bourgeoisie). Astfel, Karen devine victimă şi călău, exponat el vieţii de mijloc şi victimă a marginalizării sociale. Dar forma pe care o îmbracă discursul este de joc al schimbului de roluri, destul de amuzant, empatizant. 

Amestecul ăsta de planuri narative pune în dificultate cursivitatea filmului, care devine alambicat pe alocuri şi vrând să puncteze cât mai multe idei dintr-un foc. Pe mine, unul, nu m-a deranjat.


karen llora en un bus emmerdeur karen llora en un bus emmerdeur_05 karen llora en un bus emmerdeur_06
____________________________
Karen llora en un bus
r. Gabriel Rojas Vera
Columbia, 2011

0 comentarii:

comentează-te!