Après-TIFF: It Felt Like Love. Nici prima iubire nu mai e ce a fost



Lila este o fată din Brooklyn de 14-15 ani, pe care o macină pulsiunile sexuale caracteristice vârstei. Prietena ei, Chiara, pare să fie deja expertă în domeniul contactului cu băieţii. Într-o vacanţă de vară aflată în pericolul de a nu aduce altceva decât plictiseală şi goană pentru pierderea vremii, Lila vrea să se apropie de băieţi, virginitatea o macină şi i se pare că ar fi obstacolul care o ţine pe loc în privinţa socializării. Pune ochii pe un tip mai mare, un retard cu muşchi, lanţ de aur, tatuaje, care o freacă cu băieţii pe filme porno, iarbă şi alcool.

Aparent, It Felt Like Love ar putea fi catalogat prin şablonul "film despre maturizare sexuală", dar Hittman, regizor-femeie la debut, încearcă să împingă nota ceva mai departe şi să atace subiectul dintr-un punct de vedere mai costisitor ca efort. Dacă explicitează suficient acest punct de vedere sau nu, e o altă poveste. Presiunea sexuală pe care Lila o simte ar putea fi privită ca un pas natural în dezvoltarea şi maturizarea unei copile, fiziologic valid. Însă Hittman se foloseşte de o serie de detalii discrete pentru a-şi defini personajul central drept o victimă a mersului incontrolabil al lucrurilor. Mediul Lilei este unul hiper-sexualizat: prietena stă bot în bot toată ziua cu iubitul, pregăteşte un dans lasciv de sfârşit de an pe muzică deocheată (care, în final, devine o alegorie a standardizării sexuale), etc. În amestecul ăsta de semnale pe care nu le poate decripta pe deplin - un tată prea relaxat, o mamă pe patul de spital, un vecin mai mic decât ea, căruia trebuie să îi arate superioritatea vârstei prin minciuni despre aventurile sexuale de care are parte - Lila crede că la un mediu hipersexualizat trebuie să răspunzi printr-un extremism sexual, pentru a te integra, pentru a fi acceptat ca membru.

Eliza Hittman abordează realitatea subiectivă a personajului său într-un mod cutanat, concetrându-se pe corpuri şi detalii fiziologice. E modul ei prin care a ales să spună povestea sexuală a unei adolescente în pragul primul sărut, şi de a pune faţă în faţă inocenţa şi naivitatea cu brutalitatea lascivă a corpurilor încă neexplorate. Însă nu aceasta este problema pe care vrea în final să o atace. În defintiv, nu actul sexual ar conta în toată povestea, ci finalul: Lila dansând pe o scenă, încadrată de colegele ei de trupă, toată îmbrăcate la fel, cu feţele acum acoperite de rimeluri şi ruj roşu, în loc de crema de protecţie solară, purtată mai deunezi, pe plajă.

____________________________
It Felt Like Love
r. Eliza Hittman
S.U.A., 2013

0 comentarii:

comentează-te!