Après-TIFF: Nordvest & Băiatul care mânca hrană pentru păsări. Unul insipid, altul nearticulat

Nordvest (r. Michael Noer, Danemarca, 2013). Într-o suburbie a Copenhagăi, doi fraţi intră în lumea multi-culturală a delicvenţei. De la furatul din case a unor lucruri mărunte - boxe audio, lustre - ajung să vândă droguri, să dădăcească curve din fosta Iugoslavie şi să împuşte turcaleţi. Filmul nu are absolut niciun fel de calitate care să îţi iasă în ochi. Matricea scenariului provoacă un dejavu: motivul mediului social precar, adolescentul juvenil feroce care îşi iubeşte mama şi sora, relaţiile de rudenie şi trădarea fraternă. Noer poleieşte o crustă de telenovelă socială, prea timidă ca să fie credibilă, prea ştearsă ca să îţi placă. Nici cei doi actori centrali, fraţi şi în realitate, nu sunt prea ajutaţi de joaca asta de-a afirmarea puterii - care este mai bun?.

Băiatul care mânca hrană pentru păsări / Boy Eating the Bird's Food (r. Ektoras Lygizos, Grecia, 2012). Film grec afundat foarte mult în actulitatea... greacă. Mi-ar fi plăcut dacă ar fi avut substanţă. Un individ, cu o voce de castrato, are probleme financiare majore şi ajunge să mănânce următoarele: resturi de mâncare, smochine din grădina vecinului, boabe de grâu de la o pasăre de colivie de care are grijă precum ochii din cap, un borcan întreg de zahăr, iar după un moment romantic de labă la cameră, propriia lui spermă. Aşa a ţinut să se pună de acord regizorul şi să îşi expliciteze viziunea despre Grecia de azi, cu reorganizarea şi criza economică. Din păcate, jocul actoricesc e perfect (actor neprofesionsit), dar frustrant pentru că filmul nu prevede şi un sfârşit. Da, ştiu, speculaţia şi interpretarea fac finalul savuros. Dar nu şi în cazul filmului de faţă.

0 comentarii:

comentează-te!