Après-TIFF: Corabia lui Tezeu. Incursiune filosofică în secţia de asamblare produse (nede)finite



Principiul de la care pleacă filmul e unul împământenit din antichitate: o corabie (în cauză, cea a lui Tezeu, cel care s-a luptat cu Minotaurul) poate fi considerată ca fiind aceeaşi în cazul în care o bucată cât de mică îi este înlocuită? Dar când treptat, toate bucăţile sunt înlocuite cu altele, de aceeaşi mărime sau culoare, vorbim tot despre aceeaşi Corabie? Plecând de la acest exerciţiu de logică, un indian a făcut acest film folosindu-se de trei "pilde" ce au ca protagonişti o femeie-fotograf, un lider spiritual şi un speculator la bursă.

Fotograful. O femeie fotografiează ceea ce nu poate vedea. Folosindu-se de semnalele sonore ale aparatului care îi indică forma, culoarea sau distanţa obictului vizat, surprinde prin aparat scene la care nu are acces în mod direct. Vine momentul deschiderii unei galerii proprii. Într-un interviu televizat declară că se simte precum protagonistul romanului lui Suskind pentru că încearcă din "mirosuri" să reconstituie esenţa fotografică a ceva. Momentul de cotitură în naraţiune este marcat de operaţia oftalmologică pe care o face. Face un transplant de cornee, începe să vadă dar se produce un şoc creator puternic. Pentru fată, apropierea directă de obiectul pe care vrea să îl surprindă este mult prea puternică. Limitarea olfactivă de care suferea până atunci (fotografiile îi sunt descrise) se dovedeşte a fi o binecuvântare. Corabia lui Tezeu este declinată aici sub forma imposibilităţii de a mai crea.

Liderul spiritual. Un fel de solitar religios habotnic refuză orice penetrare în viaţa sa a tehnologiei. Anand Gandhi, regizorul, e cel mai darnic vizual în acest segment. Se joacă cu spaţiul modern (stâlpi de telegraf) în pustietatea individuală a personajului. Liderul spiritual este pus la grea încercare. După ce afirmă de nenumărate ori că nu doreşte ca în organismul său să pătrundă nici urmă de medicament pentru că acestea sunt testate pe animale, află că are nevoie urgentă de un transplant de organe. Camera face uz de nenumărate imagini cu drumurile călugărului, pilda luând forma uneia biblice despre tentaţie. Corabia lui Tezeu este declinată în acest segment sub forma luptei împotriva principiilor. Bărbatul nu poate accepta transplantul care i-ar putea salva viaţa pentru că ar contraveni "codului deontologic" propriu.

Speculatorul la bursă. Dintre cele trei segmente, probabil că ultimul este cel mai puţin punctat. Un speculator la bursă pleacă în căutatea unui suedez care a beneficiat de un transplant de rinichi provenit de la un indian sărac care a fost operat clandestin. Poate este şi cazul lui, atât timp cât şi el a beneficiat de un transplant similar. Corabia lui Tezeu se confruntă aici cu ideea de remuşcare şi nesiguranţă.

Ceea ce leagă cele trei segmente este una de ordin moral. Cei trei protagonişti poartă cu sine o bucată dintr-o corabie a lui Tezeu, acum moartă şi ciopârţită în bucăţi. Înlocuirea unei părţi defecte cu o alta sănătoasă este făcută cu bune-intenţii. Există însă, şi reversul medaliei: fotograful nu mai poate vedea (fotografic) ceea ce nu vedea dar putea simţi înainte de transplant, călugărul nu se mai poate privi pentru că fiecare credinţă pare să cadă victimă, mai devreme sau mai târziu, flexibilizării, iar în matricea axiologică a bancherului se produce cea mai gravă calamitate, când îşi dă seama că viaţa pliată în jurul banului (care aduce de la sine respect şi prieteni) îşi are limitele sale. Să ne înțelegem, filmul lui Gandhi nu cade pe panta autorilor moraliști. Prin Corabia lui Tezeu, nu face altceva decât să pună cap la cap observația că totul se află într-o continuă transformare: exercițiul creativ, ideologiile personale sau pur simplu modul în care vedem viața azi și mâine. Schimbul de organe poate pune în scenă doar o fațetă mai abrazivă a sinelui, într-o continuă mișcare și schimbare. În definitiv, ca să parafrazez o replică din film, cu toții suntem o Corabie a lui Tezeu în care își găsesc sălaj alte și alte organisme, un fel de Corabie a lui Noe, plină de senzații, percepții și filtre.

De ce e un film special? Filmul a fost filmat de-a lungul a doi ani, în mare parte, echipa fiind formată din doar trei oameni. E cu atât mai apreciabil efortul, cu cât scenele nu au nimic din dezlânarea vizuală a unui film făcut în ritm de gherilă. Am în cap segmentul călugărului, poate cel mai expresiv şi percutant moment este cel al protagonistului sleilt de puteri, surpins în close-up semi-obscur şi întrebând cât timp mai are.
_____________________________
Corabia lui Tezeu / Ship of Theseus
r. Anand Gandhi
India, 2012

0 comentarii:

comentează-te!