Şi fetele de condamnaţi penal fac filme

Poate vi se pare tragic ce urmează, mie mi se pare doar amuzant. Pentru cine nu îşi aduce aminte sau nu a trăit vremile, era o perioadă, la începutul anilor 2000, când nu exista un buletin de ştiri (pe atunci, jurnalul de ştiri nu se banalizase atât de mult) fără un domn pe numele lui Mischie. E(ra) membru PSD, cred, dar nu asta contează. Ideea este că înainte de epocile Mazăre sau Becali, a existat un Mischie, perceput de oamenii din presă drept "baron local". Era extrem de amuzant omul. I se scriau poezii, femeile de la vreo APACA gorjeană îi scriau epistole de amor, lucruri ridicole şi amuzante. Astăzi, domnul Mischie a fost condamnat de Tribunalul Timişoara la 4 ani de închisoare, fiind cauzat de trafic şi influenţă şi luare de mită.

Indiferent de ce a făcut Mischie, rău sau bun, cert este că a lăsat în urmă o fiică care este... studentă la UNATC. Care o arde creativ.

Ioana Mischie arată aşa: (fotografie cu titlu de prezentare)

Sursa imaginii: vimeo.ro

Ioana Mischie produce imbecilităţi de tipul ăsta. Oamenii de la Sub25 nu are prea mult amestec (au publicat ce a răspuns fata), fiind o pagină mai mult decât faină.

ÎNSĂ, bomboana de pe colivă este dată de un alt fapt: Prin 2004, când tatăl era pe val, redacţiile ziarelor locale primesc o scrisoare deschisă, apoi şi un comunicat cu titlul "Ioana Mischie - un elev de excepţie", din care reieşea, printre altele, următoarea idee: 
  • "Ioana Mischie invata din placere, avind un stil propriu. Are repulsie fata de constringere si face totul din convingere. Cultiva sentimentul de prietenie cu o rara dezinvoltura, este iubita de colegi, fiind o fiinta harnica, delicata si exagerat de modesta. Nu cunoaste ura, dar ii dispretuieste pe cei rai si pe impostori" (întregul context aici)
Ioana Mischie mai declară: "You must be the change you want to see in the world” said Gandhi. I don’t think he was right. You mustn't be any change, unless you want to. As for me, I always wanted to write and this is how my inner change began. As a child, when I had an idea, I used to write, no matter where, in order not to lose it: on handkerchiefs, on my own hands, on toilet paper, on walls, on wardrobes, on cloths or even on bathroom grindstone. Meanwhile, I learned that it is always good to have a pen and a piece of paper with me. As I always joked with my friends- I have to be ready in case Stanley Kubrick calls!"

P.S.: Ioana Mischie este alintată Marionela. Pagina vimeo aici. Mischie aici.

2 comentarii:

  1. Anonim4/21/2013

    Clockwork Orange cel mai bun film cu adolescenti... trebuie sa ai multa fantezie ca sa vezi filmul asta ca un film despre adolescenti...

    RăspundețiȘtergere
  2. mda. să îi acordăm circumstanţe atenuante, zic. oricum, asta nu cred că poate fi tratată cu indulgenţă: "Deşi Godard inovează pe alocuri, pentru mine se pierde de cele mai multe ori fie într-o rutină absolut monotonă, fie într-un exces de zel brechtian cât se poate de enervant. Nici amicul lui apropiat, Truffaut, nu e mult prea departe."

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!