FILM: Trois Mondes. Cine stă la mijloc?



Un muncitor basarabean este proiectat pe capota maşinii unui bogat-în-devenire. Încurajat de prietenii lui beţi ca el, se urcă la volan şi încearcă să dea totul uitării. Numai că accidentul se petrece la fereastra unei studente la medicină care vede totul.

În "Trois Mondes", se înfruntă, evident, trei lumi: cea a super-bogaţilor, cea a oamenilor din clasa de mijloc şi, tocmai ce lipsea, cea a săracilor. Din triunghiul ăsta conflictual, s-ar părea că avem de a face cu un film despre pături sociale şi inegalităţi. Nu e departe de adevăr, dar Catherine Corsini are inspiraţia de a manipula contextul social doar la suprafaţă şi fără parti parti-pris-uri, lucrând intens la miza morală care conferă filmului unui tempou de thriller intelectual.

Fiind vorba despre un film împărţit în trei planuri narative, Corsini ia decizia să spargă monotonia unei poveşti liniare. În schimb, le dezvoltă simultan. Rezultatul este unul robust, perfect coerent şi care asigură un suspans discret. Nu se împiedică nici în inserarea a tot felul de detalii studiate (în faza de scenariu) a modului în care nişte ilegali estici îşi duc traiul. Îngroşarea asta a mediului social precar este una dintre ororile frecvent întâlnite în astfel de filme, fie prin hiper-adâncirea lui în mizerabilism, fie idilizând estul, printr-o atitudine romantică.

Corsini îşi extrage din cele trei medii personajul etalon. Pe un plan, o avem pe Vera din lumea basarabenilor, interpretată de Arta Dobroshi (actriţă kosovară, pe care o ştim din "Tăcerea Lornei"), nevasta mortului, prinsă între pusiunile vulcanice ale răzbunării (balcanice) şi un ortodoxism creştinesc care îi spune să îşi accepte soarta. P celălalt plan, avem ucicaşul din culpă, un tânăr aflat în punctul de a se căsători cu fiica patronului său, un bogătaş care se ocupă cu vânzarea de autoturisme. Pentru Al (Raphaël Personnaz, cunoscut din "La faute à Fidel!", sau mai recent, din "Anna Karenina", şi pe care urmează să îl vedem în "Quai d'Orsay"-ul lui Bertrand Tavernier, anul ăsta), un scandal cu consecinţe penale l-ar îndepărta de parcursul profesional în continuă expansiune, suspectat oricum de parvenitism. Între cele două planuri, se interpune cel al lui Juliette (Clotilde Hesme), care din calitatea de simplu martor devine agentul unei medieri, prinsă între ciocan - legea, şi nicovală - fraternitatea.


____________________________
Trois Mondes
r. Catherine Corsini
Franţa, 2012