FILM: Totem (r. Jessica Krummacher, Germania, 2012)

Sursa imaginii: festivales.buenosaires.gob.ar


După Ann-Kristin Reyels (Jagdhunde, Formentera) sau Maren Ade (Alle Anderen), Jessica Krummacher vine să completeze noile voci feminine ale filmului german. Toate ştiu să facă filme!

30.000 de euro a costat Totem. În condiţiile astea, să tot scoţi filme la fel de reuşite. Rezultatul este unul onest: un film în cheia Şcolii de la Berlin (care confirmă că există viitor pentru cinemaul german).

Subiectul este inspirat dintr-o ştire de presă: o femeie din Europa de Est ajunge în Germania şi lucrează pentru o familie ca bonă. După ceva timp, se sinucide. În spiritul unui realism debarasat de epoleţii explicaţiei – naturaliste, psiho-sociologice - Jessica Krummacher, aflată în faţa unui lung-metraj de debut, pune la punct experienţa cu final tragic al unei studente ajunsă să lucreze într-o familie ca dădacă şi fată în casă. Detaliile biografice sunt puţine: un dialog pe furiş ar trăda informaţia cum că fata are de fapt o familie, că şi-a minţit mama cum că pleacă într-o tabără, la mare.

Familia sub al cărei acoperiş stă este o grădină zoologică disfuncţională: o mamă cu lungi reprize nevrotice, un tată iubitor de iepuri şi complet rupt de fiziologia familială, o fiică de 15 ani care îşi stinge plictiseala cu ceva quickies cu grădinarul. Trimiterile sunt evidente la filmele austriacului Seidl, cu diferenţa notabilă că nemţoaica nu reclamă în definitiv un vest denaturat fiziologic, sexual, spiritual, ci explorează o poveste personală, un catharsis pe viaţă şi pe moarte a unei tinere proaspăt ieşită din adolescenţă – 20 de ani. Finalul este tragic. Fata se decide să se sinucidă. Numai că acum intervine miza întregului film: infiltrarea fetei într-o familie de nemţi care are totul – o casă, o maşină, o grădină, copii – dar care se confruntă cu un lung şir de probleme de structură, nu reprezintă altceva decât o mutare care să îi confirme că viaţa matură nu merită să fie trăită. Cu gândul sinuciderii, Fiona (Marina Frenk) vine deja în sânul familiei. Vrea să vadă cu ochii ei dedesubturile unei vieţi conjugale ratate. Disfuncţiile dau şi mai mult apă la moară: mama care din cauza refuzurilor sexuale ale bărbatului îi face avansuri fetei, tatăl care simte el însuşi mirosul de prospătură în casă.

0 comentarii:

comentează-te!