FILM: Dormi Trezește-te (r. Andrei Ștefănescu, România, 2012)

În Dormi Trezește-te, o ea cunoaște un el prin intermediul internetului. După o conversație în parc în care se pun la cale termenii deal-ului, refuză să se mai întâlnească. Într-o seară, încins hormonal de site-urile porno, el se decide să o sune și să reprogrameze o întâlnire.

Filmul începe cu Diana pe treptele supermarket-ului de la scara blocului. Scena în sine nu ar spune prea multe, asta pentru că nimic din film nu lucrează explicit în favoarea conturării unei biografii. Izolarea de biografie este aparentă, totuși. Acolo, pe treptele magazinului, Diana este corporatista întoarsă de la serviciu, stoarsă de vlagă, care înainte de venirea weekend-ului, își face cumpărăturile în semn de siguranță identitară. Ajunsă în apartament, tăcerea este întreruptă pe ici pe colo, de imprecații existențialiste, formă verbalizată a disconfortului psihic. Lumina și căldura îmbâcsite ale soarelui și sunetele betonului stradal trepidează, asfixiază.

Monologul la colțul gurii e violent. Diana se vrea iubită. După regulile ei. Însă din mediul virtual, iubirea e doar conjuncturală, iar regulile le face piața. În parc, Ilie se dovedește un neîmbânzit social.
O scenă mi-a atras atenția. Cea în care, coborâtă din autobuz, Diana este plimbată de Ilie pe o stradă cu case interbelice, doar la lumina stâlpilor de iluminat. Între cei doi se instalează tăcerea. Opriri, priviri, ezitări. În urmă rămâne o stradă, și un sentiment pe care oricare dintre noi l-am experimentat, după miezul nopții, pe vreo stradă dintre Universitate și Parcul Ioanid.

Ar fi foarte ușor să privești filmul prin ochii unei disfuncții relaționale la nivel de societate. Însă puterea filmului e de a pune cap la cap prin mijloacele cele mai modeste o poezie urbană, strict bucureșteană, a omului aliniat cinci zile pe săptămână, și restul de două alienat de propriile dorințe. Visul actului mortuar din final, care nu ar fi stricat să fie ceva mai liric (și mai puțin lugubru, accentuat de muzică) e tocmai o refulare a acestor dorințe: pierdut într-un oraș cu care nu vrei să ai de face, îl refuzi, dar de la care aștepți oricând să te ia în brațe, pe nespuse.

blogul cu filme dormi trezeste-te andrei stefanescu blogul cu filme dormi trezeste-te andrei stefanescu_04
blogul cu filme dormi trezeste-te andrei stefanescu_09 blogul cu filme dormi trezeste-te andrei stefanescu_10

0 comentarii:

comentează-te!