FILM: Camille redouble (r. Noémie Lvovsky, Franța, 2012)

Camille redouble (r. Noémie Lvovsky, Franța, 2012) poate fi privit ca un remake al filmului lui Copppola, Peggy Sue Got Married (1986). De fapt, dacă stau să mă gândesc, e o reinterpretare a filmului american, dar și a unei tematici destul de uzitate, cea a întoarcerii în trecut. Lvovsky e specializată în comedii, iar povestea în care Camille se întoarce în trecut prin intermediul unui vis, nu face excepție. Aflată în prag de divorț, cu un apartament de vânzare pe cap și o petrecere de Anul Nou inevitabilă, protagonista se trezește pe patul de spital, înconjurată de părinții morți de foarte mult timp.

În condițiile întoarcerii în anii de adolescență, dar cu bagajul emoțional al unei femei trecutede 40 de ani, Lvovsky gândește o călătorie comică printre furii adolescentine, decepții și frici date de cunoașterea a tot ceea ce va urma ca efect la cele întâmplate. Sunt anii 1980, vreme de Bananarama și Nena. Curmă cunoașterea viitorului din farmecul nepăsării unei adolescente de 16 ani? Lvovsky răspunde: greșelile trecutului au și ele frumusețea lor în economia parcursului vieții. Oricât de mult ți-ai dori ca anumite erori pe care le-ai comis la un moment dat, erori care ți-au ”marcat viața”, pus în fața recomiterii lor, atracția plăcerii momentului e puternică. Vrei să schimbi cursul lucrurilor chiar dacă ai posibilitatea? Dacă accepți un alt curs și schimbi traiectoria, nu intervine un alt necunoscut de care te temi?

Spre deosebire de filmul lui Coppola, Camille redouble e un expozeu melancolic, în care întoarcerea în trecut nu e neapărat o călătorie dureroasă, ci mai degrabă o rescanare a inevitabilului, în care durerea face parte din frumusețea experienței. Deși știe că peste 25 de ani va divorța de individul cu care la 16 ani trebuie să joace o piesă de treabă, Camille, deși ezitantă la început, se aruncă în cursul deja prestabilit al sorții.
Mult mai stilat ca abordare în comparație cu îngroșatul, dar agreabilul Faut que ça danse! (2007), care a rulat și în cinematografele de la noi, ultimul film al lui Lvovsky cochetează tot cu același umor de situație: apariția unei Camille, maturizată, într-o ținută à la Cindy Lauper, în timp ce capul îi este la familia din lumea paralelă, cu doi copii acasă, sau scena ratată de sex cu un puber virgin, nu sunt lipsite de potențial comic.

0 comentarii:

comentează-te!