FILM: Zhit / Living (r. Vasili Sigarev, Rusia, 2012)

Plecând la efectul fluturului – sinuciderea unui om de care pare că toată lumea râde, prin înecare – viața unor ruși din țara celor uitați se schimbă. Vorbește despre cum lucrurile par să ia o turnură favorabilă și cum, prin magie, totul se oprește și intervine moartea. Vorbește despre cum decesul cuiva drag și suferința poate duce la nebunie. Viața nu îți aparține doar ție, ci existența se derulează în joncțiune cu alții: un el și o ia, o mamă și copiii ei. Dispariția unuia decapitează armonia, iar viața e ologită.

Moartea ca premoniție.  Prima parte a filmului stă sub semnul unui paradox. În amurgul story-ului, fapte bune, evenimente fericite se întrevăd. După ce îi sunt luați copiii de către protecția copilului, o bețivă re-educată își așteaptă fiicele înapoi. Polițaica venită în verificare constată: casa e curată, ea nu a mai băut de ceva luni, nu miroase a alcool, frigiderul e plin, camera e proaspăt tapetată. Doar un nenorocit de câine o calcă pe nervi cu lătratul lui. În același timp, undeva, poate în același oraș, Grishka, se pregătește de un eveniment fericit: căsătoria cu Anton. După o dimineață de amuzament intim, drumul spre biserică este stricat de apariția unei ciocănitori care prevestește ceva rău, pare-se.

E un paradox cum mulțumirea sufletească a personjelor filmelor este erodată punct cu punct de o premoniție a morții. În filmul lui Vasili Sigarev, nebunia e fața extremă a superstiției religioase. Griska (interpretată memorabil de Yana Troyanova) aleargă un preot de sat și îi reproșează că a blestemat-o. De cealaltă parte, existența individului este ”păzită” de o autoritate polițienească absurdă, cu ochi de cal, precum niște gardieni ai inevitabilului tragic.

”Zhit” e dur, e violent. Universul filmului este expus direct, fără menajamente. Tragicul e inevitabil și scapă doar cine poate. Dacă ai unde.

0 comentarii:

comentează-te!