FILM: À coeur ouvert (r. Marion Laine, Franța, 2012)

Juliette Binoche şi Édgar Ramírez (Carlos Șacalul din filmul T.V. al lui Olivier Assayas) intră în pielea a doi medici chirurgi cool. În paradisul intim, boemia e literă de lege: party-uri, alcool, sex, adrenalină pe motoretă. Numai că protagonista rămâne însărcinată (presupun că trick-ul cu cancerul era plecat în vacanță pe vremea scrierii scenariului). Iar odată cu vestea cea noua, echilibrul e bruiat. Mila nu își dorește un copil, Javier da. Ca să devină și mai complicat, Javier este dat afară din spital din cauza consumului excesiv de alcool, locul lui fiind luat de nevastă-sa. Rămas pe tușă, Javier se degradează din ce în ce mai mult, etc.

Ca să fiu serios, acum, ” À coeur ouvert” ar fi putut fi un film rezonabil. Stă pe spatele a două personaje care formează un melanj interesant. Édgar Ramírez acoperă plaja violentă a confruntărilor conjugale, prestație dublată de o manieră flou de abordare a personajului de către Binoche. De altfel, Binoche funcțonează perfect în rolurile care impun întreruperi de ritm: de la un personaj detașat, la un temperament sentimental-serios.

Marion Laine găsește și o relație foarte bine punctată între degradarea emoțională a cuplului și deterioararea spațiului locativ. În timp ce relația dintre Javier și Mila devine din ce în ce mai infectată, mobilele dispar, cărțile sunt depozitate în cutii, apar găuri în pereți. Apartamentul devine din ce în ce mai auster, mai lipsit de ornamentații. Din ecuația supusă reducției, cei doi decid să plece în America de Sud ca voluntari.
Dacă o mare parte din film e un concurs de prestații energice a doi actori buni, în ultima parte, ” À coeur ouvert” schimbă registrul și o cotește spre misticism. Iar cu ocazia asta, filmul devine un rateu cu placă de marmură. Amin!

 

0 comentarii:

comentează-te!