FILM: Dernière séance (r. Laurent Achard, Franța, 2011)

”Dernière séance” e probabil unul dintre cele mai faine filme pe care le-am văzut anul ăsta (fiindcă tot e decembrie, și se fac liste de evaluare). După aproape șase ani de la ”Le dernier des fous” (2006), Achard a reușit să fraierească niște oameni cu bani (Canal +, în cazul ăsta), promițându-le un thriller, cu sânge pe pereți, așa cum oricărui om întreg la cap îi place să urmărească seara la TV, după o zi de muncă, cu niște zacuscă pe pâine.
Un individ, Sylvain (jucat de Pascal Cervo), este un proiecționist pasionat de: filme, fotografii vintage și femei pe care să le omoare. Retras, cumsecade, la locul lui pe timpul zilei, se transformă într-o fiară tăcută, noaptea. Își ucide victimile discret, tăindu-le urechile.

Achard face un paralelism între moartea cinemaului și moartea mamei sale. Ca să țină aprinsă probail flacăra dorinței mamei, care visa, în tinerețe să ajungă o starletă de talia lui Grace Kelly, ucide femei. Rațiunea unor asemenea gesturi poate fi găsită într-o multitudine de piste.  Oricum, psihologismul care stă la baza sângeroaselor porniri, nu prea mă interesează. Și se pare că nici pe Achard.

Plecând de la regulile de bază ale unui giallo tipic, Achard manevrează o poezie cinefilă cu iz macabru. Scenele de crimă și măcel sunt tratate indiferent, fie prin planuri generale, fie mascate de vreun canal de scurgere, fie hors-champ. E adevărat, este ajutat și de fizionomia lui Cervo – tipul de actor expresiv atunci când afișează cea mai inexpresivă față, și de atmosfera cromatică – clar-obscururile à la Achard ar trebuie clasificate drept marcă înregistrată. Suspansul nu este dat de tipicul filmelor thriller: muzica nu punctează momentele critice, arma crimei este ca și inexistentă. Și totuși, un efect sonor visceral se joacă în fundal.

Achard mai are o idee binevenită. E vorba de toposul filmului. Într-o lucarnă a cinematografului, Sylvain își duce sălajul, a cărei ușă este tapetată cu un poster al filmului lui Tati, ”Play Time”. Ori de câte ori, din grotă, killer-ul iese să ”se joace”, camera nu ezită să cadă pe ușa pliantă. Între referirile la ”Play Time” și la ”French Cancan”-ul lui Jean Renoir (care rulează în programul cinematografului), Achard operează cu un umor sumbru, parcă și vrând să se asigure că miza filmului este înțeleasă: ”Dernière séance” este un film născut din dragostea pentru cinema, din dorința de a îmbina forme și expresii ale filmului de gen pentru a da naștere unui film nespus de elegant. 

blogul cu filme derniere seance achard cervo_02blogul cu filme derniere seance achard cervo_04blogul cu filme derniere seance achard cervo_05blogul cu filme derniere seance achard cervo_06blogul cu filme derniere seance achard cervo_10blogul cu filme derniere seance achard cervo_11blogul cu filme derniere seance achard cervo_12blogul cu filme derniere seance achard cervo_13blogul cu filme derniere seance achard cervo_14blogul cu filme derniere seance achard cervo_17blogul cu filme derniere seance achard cervo_18blogul cu filme derniere seance achard cervo_20blogul cu filme derniere seance achard cervo_22blogul cu filme derniere seance achard cervo_35blogul cu filme derniere seance achard cervo_36blogul cu filme derniere seance achard cervo_37blogul cu filme derniere seance achard cervo_43blogul cu filme derniere seance achard cervo_46blogul cu filme derniere seance achard cervo_48blogul cu filme derniere seance achard cervo_51blogul cu filme derniere seance achard cervo_52

0 comentarii:

comentează-te!