Dolan. Lacan. Laurence Anyways

Cu ”Laurence Anyways”, Dolan (23 de ani) intră în Marea Ligă. A subscris în ”Semaine de la Critique” cu două filme până acum: ” J'ai tué ma mère” (2009) și ” Les amours imaginaires” (2010), bine-intenționate, dar care încă erau mai degrabă căutările unui adolescent în ale filmului. Ultima lui ispravă, și ea ajunsă la Cannes, dar nu în competiția mare (deși, dacă mă întrebați pe mine, ar fi trebuit inclus, fără rețineri) schimbă macazul complet. I se pot imputa multe lucruri, mai puțin că nu are o idee lucidă la bază, și bine pusă în pratică. În aproape trei ore, canadianul face biografia unui profesor de liceu (Melvil Poupaud) care se trezește într-o zi că vrea să se îmbrace în femeie. Nu doar în dormitor, ci în everyday life. Problema este că are o prietenă de mulți ani. Și mai mult, sunt anii 1980, iar pe atunci chestiunea identității sexuale stătea încă în rafturi. 

Filmul poate fi urmărit din perspectiva relației dintre cei doi, cu urcușuri și căderi bruște. Dolan face acolade în timp (cât de frumos gestionate, prin pauzele de clip muzical), trecând peste un deceniu întreg de schimbări și mutații. Ce e de-a dreptul remarcabil în filmul ăsta, nu este subiectul în sine, ci miza. Marele pericol pe care îl evită este să cadă în tezism – teza bărbatului care își caută identitatea sexuală cade. E cel mai frecvent clișeu pe care Dolan vrea neapărat să îl combată. Există două mari clișee propovăduite de filmul concentrat pe identitatea sexuală: fie subiectul este văzut drept o focă naufragiată la mal, care orbecăie în stânga și în dreapta după apă, un fel de victimă a contra-curentului; fie protagonistul este exponentul așa-zisului ”being different is cool”, un cântăreț al diversității, al excentricității de a fi diferit față de turmă. Dolan preia ambele piste, le folosește și le deturnează pentru a-și pune o întrebare: în ce fel un marginal (aici, un individ amibiguu din punct de vedere sexual) poate să ajungă în centrul-conform? Ce anume face diferența dintre perferic și downtown-ul social? Asta este problematica lui Dolan, pe care nu o pune pe tapet într-o manieră psiho-explicativă, căutând clarificatoare. Eu o fac. 

Puțin de psihologie cu Lacan. Când Fred (iubita) află de schimbarea de rol social pe care Laurence (iubitul) vrea să o aplice, nu apare doar ideea de identitatate a bărbatului în lumea de afară. Ci întreaga relație sentimentală pe care cei doi o practică. Ideea carnalității se pune: el îi spune că se uită în oglindă și că urăște tot ce vede, pe el, bărbatul. Ea îi răspunde că iubește tot ce el urăște. Conflictul ăsta nu și-ar fi găsit rezolvarea, după Lacan, dacă între cei doi nu ar fi existat dragostea autentică. Dragostea nu se împlinește prin schimbul material și emoțional. Trăirea erotică a sexului nu are nimic de a face cu dragostea lacaniană, care apare numai atunci când celui pe care îl iubești îi oferi acel ceva de care nu are nevoie. Numai că în orice relație, compensația trebuie să vină de undeva. Sexualul este radiat, dar între cei doi trebuie să se înfiripeze un trunchi comun. În filmul lui Dolan, trunchiul comun apare dar nu este menit să reziste. O formă de egoism tot își pune amprenta pe cei doi. În timp ce Laurence primește susținerea morală a partenerei, confortabilă de altfel, Fred își dă seama pe parcurs că nu poate valoriza (și valorifica) ce are. Presiunea socială, poate, o împinge spre o despărțire și în crearea de false construcții sociale: o familie, o casă, un copil (dar cu altcineva).
Eșecului proiectului emoțional dintre cei doi se datorează desincronizării proiecțiilor mentale: el își obține acceptarea (și din partea partenerei, și din partea familei, și cea socială), cu alte cuvinte marginalul își gâștigă locul între cei ”conformi”; ea însă, se simte descentrată, alături de un om acceptat, dar pe care, totuși, ceilalți îl văd fie drept un ”freak” (o bătaie într-un bar), fie drept cineva căruia nu știi cum să i te adresezi (doamnă, domn - chelnerița), fie ca pe ceva, iarăși acceptat, dar totuși un specimen de care nu te împiedici oricând pe stradă (sora lui Fred). 

Per total, filmul Dolan e puțin dezorganizat, lucru amplificat și de durată: inserturi pop, clasicile hituri la modă, close-up-uri fotografice, fețe fotogenice, tratamente cromatice (mult mai bine gestionate decât în filmele precedente), certuri și crize de nervi (mult mai explozive decât confruntarea mamă-fiu, din primul lui film), referințe picturale (cam prea scoase în ochi), alternarea cadrelor fetișiste cu cele mișcate (puțin cam deranjantă; există o scenă spre finalul filmului, în care cele două personaje se confruntă, iar omu’ de la cameră pierde complet controlul în urmăritul personajelor; Dolan pare să urască lipsitele-de-bătaie-de-cap cadre generale în dialog). Dar toate micile inadvertențe/ excentricități pălesc complet în fața modului în care a gestionat un asemenea film. Unde mai pui că prestația actorilor e una demnă de invidie: Poupaud are mici ezitări prin scenele de apartament, de la începutul filmului, dar Suzanne Clément e impecabilă (de altfel, ea a ținut mai tot filmul). 

blogul cu filme. laurence anywaysblogul cu filme. laurence anyways_02blogul cu filme. laurence anyways_07blogul cu filme. laurence anyways_09blogul cu filme. laurence anyways_10blogul cu filme. laurence anyways_11blogul cu filme. laurence anyways_12blogul cu filme. laurence anyways_14blogul cu filme. laurence anyways_16blogul cu filme. laurence anyways_18blogul cu filme. laurence anyways_19blogul cu filme. laurence anyways_20blogul cu filme. laurence anyways_25blogul cu filme. laurence anyways_29blogul cu filme. laurence anyways_32blogul cu filme. laurence anyways_33blogul cu filme. laurence anyways_38blogul cu filme. laurence anyways_39blogul cu filme. laurence anyways_40blogul cu filme. laurence anyways_44blogul cu filme. laurence anyways_45blogul cu filme. laurence anyways_47blogul cu filme. laurence anyways_48blogul cu filme. laurence anyways_51blogul cu filme. laurence anyways_54blogul cu filme. laurence anyways_55blogul cu filme. laurence anyways_56blogul cu filme. laurence anyways_59blogul cu filme. laurence anyways_60blogul cu filme. laurence anyways_61blogul cu filme. laurence anyways_62blogul cu filme. laurence anyways_64blogul cu filme. laurence anyways_68blogul cu filme. laurence anyways_70blogul cu filme. laurence anyways_78blogul cu filme. laurence anyways_79blogul cu filme. laurence anyways_81blogul cu filme. laurence anyways_82blogul cu filme. laurence anyways_84blogul cu filme. laurence anyways_86blogul cu filme. laurence anyways_87
________________________
Laurence Anyways
r. Xavier Dolan
Canada, Franța / 2012

0 comentarii:

comentează-te!