Alain Robbe Grillet despre realitate și ”Anul trecut la Marienbad”

<<Atât din pricina titlului său, cât și a operelor regizate în prealabil de Alain Resnais, Anul trecut la Marienbad a fost de îndată interpretat ca o variațiune psihologică asupra iubirii pierdute, asupra uitării și amintirii. Iar întrebările puse cu maximă bunăvoință erau: bărbatul și femeia respectivă s-u întâlnit și s-au iubit cu adevărat, anul trecut la Marienbad? Oare tânăra femeie își amintește totul, dar pretinde că nu-l recunoaște pe frumosul june străin? Sau poate chiar a uitat tot ce s-a întâmplat între ei? Etc. Hai să spunem lucrurilor pe nume: întrebările astea nu au niciun sens. Universul în care se derulează întregul film aparține, tipic, unui prezent perpetuu care împiedică orice recurs la memorie. E o lume fără trecut, ce își este suficientă clipă de clipă, ștergându-se neîncetat. Bărbatul și femeia încep să existe în momentul în care apar, pentru prima oară, pe ecran; înainte nu sunt nimic; și, o dată proiecția terminată, nu mai snt din nou nimic. Existența lor durează doar cât ține filmul. Nu poate fi reală în afara imaginilor pe care le vedem și a cuvintelor pe care le auzim.

Astfel, durata unei opere moderne nu este, sub nicio formă, rezumatul, sinteza unei perioade mai mari sau mai ”reale”, cum ar fi cea a unei întâmplări sau povestiri relatate. Dimpotrivă, între cele două durate există un semn de identitate absolută. Povestea din Marienbad nu se derulează nici în doi ani, nici în trei zile, ci exact într-o oră și jumătate. Iar în momentul în care, la sfârlitul filmului, cei doi eroi se regăsesc pentru a pleca împreună, de parcă femeia ar recunoaște faptul că într-adevăr s-a întâmplat ceva între ei anul trecut la Marienbad, înțelegem că pe durata întregii proiecții, noi eram chiar anul trecut la Marienbad. Povestea asta de dragoste, povestită la trecut, se derula de fapt sub ochii noștri, acum și aici. Căci, desigur, în altă parte nu poate exista, așa cum niciun alt odinioară nu există.

Dar va veni desigur întrebarea: ce reprezintă, în condițiile date, scenele la care am asistat? Ce semnifică, mai precis, succesiunile de planuri diurne și nocturne, sau numeroasele schimbări de costume, incompatibile cu o perioadă așa de scurtă? Aici lucrurile se complică puțin. Nu poate fi vorba, în cazul de față, decât de o derulare subiectivă, mentală, personală. Lucrurile acestea se petrec în capul cuiva. Dar al cui? Al eroului narator? Al eroinei hipnotizate? Sau poate, printr-un schimb constant de imagine între ei, al celor doi deopotrivă? Ar fi mai bine să acceptăm o soluție de altă factură: la fel cum singurul timp care contează este timpul filmului, singurul ”personaj” important este spectatorul; iar întreaga poveste, imaginată se el chiar așa, se derulează în capul său.

Opera nu este, nici de această dată, o mărturie a realității exterioare, ci ăși este sieși, propri realitate. Autorul nu are cum să-l mângâie pe spectatorul îngrijorat pentru soarta eroilor după finalul filmului. După cuvântul ”sfârșit”, nu se mai întâmplă, prin definiție, nimic. Singurul viitor pe care piesa l-ar putea accepta este o nouă derulare identică: repunerea rolelor de film în aparatul de proiecție.>> (Alain Robbe-Grillet, Pentru un roman nou, Editura Tact, 2007, pp. 126-127)

Un comentariu:

  1. Hey:D Sunt Andrei si pentru inceput as vrea sa va intreb ceva rapid. Va plac filmele? Va place sa filmati? Vreti sa castigati un premiu cu o valoare maricica? Daca la intrebarile adresate mai devreme raspunsul este DA inseamna ca va intereseaza un concurs cu premii de 500E (retineti..500euro) la care trebuie sa faceti un filmulet si sa il postati pe youtube, si doar sa luati muuuulte likeuri.Mai multe detalii pe urmatorul forum. http://forumro.7evenart.com/viewtopic.php?f=47&t=139 (nu este scam, pe acest forum s-au facut mai multe concursuri si toti care au participat si eu castigat au fost premiati intr-un timp foarte scurt). SucceS! si hai cu filmuleteleee!!

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!