FILM: Holy Motors (r. Leos Carax, Franța, Germania, 2012)

După 13 ani de tăcere, Carax revine în forță cu un film radical. După ce în ”Boy Meets Girl” și ”Mauvais Sang”stătea la umbra marelui cedru, Godard, și după două abordări à la Sharunas Barthas (”Les Amants du Pont-Neuf” – superb, și ”Pola X” – ratat, dar cu bune intenții), ultimul ”rolling stone” din cinematografia franceză pune la cale cel mai trist, melancolic și autobiografic film al lui. 

Realizat cu doar vreo 4 milioane de euro (în condițiile astea, îmi dau seama cât de supra-bugetate sunt filmele românești filmate în apartamente din Bîrlad), livrează ce știe el mai bine: imprevizibil, estetică absurdă, dublu-limbaj, umor, iubiri triste și observații pe marginea cinemaului – totul, tratat la cel mai mic detaliu. Există o diferență: Carax a mai luat în vârstă și peste ”enfant terrible”-ul s-au curs decepțiile: moartea unor apropiați, presiunea finanțatorilor asupra proiectelor sale, care trebuie să aducă profit, închiderea magazinului Le Samaritaine și redeschiderea clădirii ca hotel de lux (programată pentru 2014). 


Au service de Sa Majesté, Le Public. Monsieur Oscar este un om ”qui travaille”. Munca asta este greu de definit. Cert este că de dimineața până seara, are o serie de ”întâlniri” în care joacă diverse roluri după un scenariu bine-stabilit: ”votre maison”, ”votre femme”, etc. Fiecare poveste pare să înrămeze o bucată de viață. Fiecare actor, un fel de pion de pe tabla de șah. Un actor plecat, un altul vine să îi ia locul. Așa ajunge Monsieur Oscar să intre în pielea unui magnat financiar (filmele despre crize economice și bursă) și al unei cerșetoare ruse (filmele sociale), în pielea unui agent secret în costum lycra (care deschide uși prin dispozitive capabile să recunoscă compoziția salivei), supus antrenamentelor, scenă încheiată cu partidă de sex cu o contorsionistă în latex roșu (filmele cu spioni), în Monsieur Merde care își fură frumoasa din Père Lachaise și o aduce în catacombele Parisului pentru o lecție de design vestimentar și catwalk printr-o baltă (fantasy-urile); un tată de condiție medie care își ia fiica de la o petrecere și care o pedepsește cu lacrimi în ochi, blestemând-o să fie ceea ce este! (teen-movies); un killer într-un depou ocupat de mărfuri chinezești (filmele cu gangsteri); un bătrân unchi aflat pe patul de moarte (sudoarea îi vine din spray-ul cu pulverizator ascuns sub pat) la capul căruia plânge nepoata devenită acum bogată; un tată familist, cu o casă într-un cartier rezidențial nou, cu o soție și doi copii – toți urangutani – care se afișează în fereastra de la etajul mansardat, în timp ce cântecul lui Manset spune: ”On voudrait vivre encore la même chose / Refaire peut-être encore le grand parcours / Toucher du doigt le point de non-retour / Et se sentir si loin, si loin de son enfance.”. 

Le cinéma à coté de mon lit. O cameră de hotel apropiată de un aeroport. Un tip (Leos Carax) care în loc de sforăituri, produce cronofotograme. Cronofotograma este starea infantilă a cinemaului. Fiecare idee, până să fie transpusă în produs cinematografic, este imaginată în mintea creatorului. Așa cum visul este prima treaptă în nașterea marilor idei. Descoperă prin puterea degetului mijlociu cheia deschiderii zidului tapetat. Pătrunde într-o sală de cinema în care toți specatorii sunt adormiți. Pe un culoar dintre scaune, un bebeluș pășește - singurul ”qui bouge” la un film al cărui singur motiv de a exista este visarea, joaca cu imaginația și realitatea, care nu caută rațiunea în intrigi și rezolvări, al cărui singur scop este acela de a face lucrurile dezinteresat, ”pour la beauté du geste(așa cum Monsieur Oscar, alter-egoul lui Carax declară). 

În limuzina multifuncțională, Monsieur Oscar primește vizita unui oaspete nedorit. Un mangnat, un finanțator, poate. Momentul e oportun pentru Carax pentru a-și explica un crez curent : starea de fapt a cinemaului. Oscar declară că înainte, camerele existau. Aveai conștiința existenței lor : ”Unii nu mai cred în ceea ce văd. Mi-e dor de camere. Pe vremuri, erau mai grele decât noi. Acum sunt mai mici decât capetele noastre. Acum aproape că nici nu la mai vezi. Așa că și eu am momente când îmi vine să nu mai cred în nimic.” 

Dans Paris. Carax este un poet urban. Spațiul de joacă este un Paris nocturn. Se simte confortabil atunci când soarele nu există. Cinemaul este o formă intimitate cu subiectul, cu personajele, cu pont-urile de peste Sena. Camera are darul ăsta de a aduce lumină în străduțele luminate prost. Este suficient să arunci o lumină a unui proiector peste ceva, pentru a deveni parte din universul tău filmic. Pe când, la lumina soarelui, spațiul se deschide, devine bulversant pentru ochiul unui regizor și e un privilegiu pe care Carax nu își permite să îl abuzeze. Închis în limuzina care traversează orașul, Oscar uită să mai privească. Este puțin fermecat atunci când șoferul îl întreabă dacă nu crede că Parisul este frumos în seara asta, aprinzându-i un ecran care filmează traseul. Imaginea însă, este pixelată (în rondul de noapte prin cimitir), sau filtrată de culorile infraroșu (pe malurile Senei). Mediere tehnologică a frumuseții” - frumusețea stă în ochii celui care îi poartă” sau a camerelor care o pretind că o surpind.
Nu e niciun secret. Filmul este dedicat Yekaterieni Golubeva (cu care inițial, a lucrat în ”Pola X”, apoi cu care și-a împărtășit viața intimă). Cu câteva săptămâni înainte ca filmările pentru ”Holy Motors” să pornească, rusoaica se sinucide. Poate că tonul funebru (muzica care inspiră imposibilitatea de a ieși dintr-un labirint, repetitivitate, muncă sisifică; plimbările nocturne din Lachaisse în timp ce voci inteligibile grohăie din osuare) se datorează și experienței ăsteia. Poate că entracte-ul de la mijlocul filmului, în care Lavant intră într-o catedrală pentru un live-performance, e nevoia unui cineast de a-și trage sufletul, de a nu mai simți aerul Parisului. Așa cum cei doi ”les amants” părăseau Cité-ul pe calea Senei (pe un vapor dirijat poate de protagoniștii filmului lui Jean Vigo). Poate pentru asta, Monsieur Oscar întreabă dacă nu este programată și o întâlnire la pădure, pentru că ar avea nevoie de o evadare din Paris

Le cinéma est une belle île”. Cinemaul este un fel de lume paralelă, în care niciun film nu poate exista independent de altul. În lumea domnului Oscar, filmele se intersectează. Personajele intră unul în viața celuilalt. Așa s-ar explica de ce Monsier Merde pare ca scăpat din laboratoarele doctorului Cordeliier (”Le testament du Docteur Cordelier”, r. Jean Renoir, 1959) sau de ce Carax a optat pentru Edith Scoob (protagonista din ”Les yeux sans visage”, r. Georges Franju, 1960), care la finele zilei, când motorul limuzinei se stinge își pune masca bine-cunoscută. Așa s-ar explica de ce Kylie Minogue intră în pielea unei iubite uitate de timp, a cărei înfățișare aduce a Jean Seberg (”À bout de souffle”, r. J.-L. Godard, 1960) cu parpalacul și drama regăsirii împrumutate parcă de la Catherine Deneuve (”Les parapluies de Cherbourg”, r. Jacques Demy, 1964)

Nu știu când va mai apuca Carax să facă un alt film. Statul pe tușă timp de atâția ani nu s-a datorat unei retrageri în care cineastul a pus la cale un proiect măreț, menit să puncteze o revenire în forță. Adevărul este mult mai mercantil: nimeni nu i-a dat bani pentru filme. Carax nu este tipul ”tout-Paris” de celebritate. Asta înseamnă că networking-ul îi cam lipsește, și implicit, și influența. E un regizor solitar, greu de mulțumit, și care are la activ câteva eșecuri în vânzări. Cu doar 100.000 de bilete vândute în Franța, ”Holy Motors” este un alt exemplu amar. 

blogul cu filme holy motors leos caraxblogul cu filme holy motors leos carax_05blogul cu filme holy motors leos carax_23blogul cu filme holy motors leos carax_28blogul cu filme holy motors leos carax_29blogul cu filme holy motors leos carax_36blogul cu filme holy motors leos carax_40blogul cu filme holy motors leos carax_43blogul cu filme holy motors leos carax_52blogul cu filme holy motors leos carax_56blogul cu filme holy motors leos carax_57blogul cu filme holy motors leos carax_58blogul cu filme holy motors leos carax_59blogul cu filme holy motors leos carax_90blogul cu filme holy motors leos carax_94blogul cu filme holy motors leos carax_96blogul cu filme holy motors leos carax_100blogul cu filme holy motors leos carax_108blogul cu filme holy motors leos carax_111blogul cu filme holy motors leos carax_116blogul cu filme holy motors leos carax_119blogul cu filme holy motors leos carax_124

0 comentarii:

comentează-te!