Adieu Berthe. Cel mai bun Podalydès

Cel mai bun film al lui Bruno Podalydès, so far. E perfect. E ingenios. E cu de toate, în dozaj perfect. A fost pe lista filmelor aduse și la Les Films... . 

În fine, ideea este că, după mine, avem de a face cu cea bună comedie pe anul ăsta. Dar dacă stau bine și mă gândesc, să îl reduci la un film de gen, ar însemna să îi faci o mare nedreptate. Că este cel mai bun film al lui Podalydès am zis? Am zis! Subiect: Armand este are o nevastă cu care ține pe roate o farmacie la parterul casei soacrei, și o amantă ceva mai non-conformistă. Nu divorțează de una, dar îi dă speranțe celeilalte. Dar măcar de ar fi numai asta problema lui. Află că bunică-sa, Berthe, a murit și principala lui misiune este să se ocupe de îngropatul defunctei. Sună a dejavu. Sună, dar garnitura e inimaginabil mai ofertantă. 

Nu e nevoie să spun că Podalydès puncteaă scor maxim la capitolele umor de situație și dialog. Pe palierul familial, Armand se simte cumva asfixiat de viața lui confortabilă. E un nebun neîmplinit. De aceea, sare în brațele unei alteia, la fel de nebună ca el, cu care nu mai este nevoie să țină evidența sticluțelor cu excitante din farmacie, ci să își practice hobby-ul ascuns, iluzionisimul. Discret, se întrevede sub orizontul de farsă în cuplu, și componenta profundă a filmului: lașitatea unui bărbat de a se decide încotro să o ia - divorțează, sau nu se mai scunde? În sensul ăsta, există o scenă în care el și amanta sunt martorii unei aniversări la casa pentru bătrâni în care bunica și-a dat duhul, unde pe pereții sălii sunt ilustrate virtuți specifice romanelor de capă și spadă: iubirea sau curajul. Armand nu e un vajnic cavaler: nu știe nici ce este cu adevărat iubirea (neîmpărtășită), și nici curaj nu are să își clarifice situația conjugală. 

Îngropatul bunicii asigură filmului comicul flamboiant. Și ce mai comic! De la agenția de pompe funebre care se cheamă ”Definitif”, la ofertele de ritual de îmbălsămare (formula ”Twilight”, vedeta sezonului). De la promoțiile la sarcoface, la urnele în care este depozitată cenușa defunctului, confundate cu niște termosuri. Pentru toate astea, evident, trebuie savurat filmul, dacă nu ați făcut-o până acum.
Există și o latură serioasă, plină de poezie, în filmul lui Podalydès. Departe de a fi vreo supă tristă, – o babă urmează să fie înmormântată – tonusul e unul jovial. Moartea e privită drept un număr de iluzionsim, în care cel ascuns în mormânt nu mai iese la suprafață la semnalul magicianului. Simplu! 

P.S.: Există și o scenă de iluzionsim care mi-a amintit de ”Céline et Julie vont en bateau”. Nu știu dacă face referire la film, dar cromatica și prestația celor două cucoane aduc mult cu filmul lui Rivette.

blogul cu filme. adieu bertheblogul cu filme. adieu berthe_05blogul cu filme. adieu berthe_08blogul cu filme. adieu berthe_13blogul cu filme. adieu berthe_16blogul cu filme. adieu berthe_18blogul cu filme. adieu berthe_20blogul cu filme. adieu berthe_30blogul cu filme. adieu berthe_32blogul cu filme. adieu berthe_50blogul cu filme. adieu berthe_52blogul cu filme. adieu berthe_59blogul cu filme. adieu berthe_65blogul cu filme. adieu berthe_66blogul cu filme. adieu berthe_68blogul cu filme. adieu berthe_69
___________________
Adieu Berthe - L'enterrement de mémé
r. Bruno Podalydès
Franța / 2012

0 comentarii:

comentează-te!