Krzysztof Kieslowski / ”Cu cuvintele” lui

”Relațiile cu părinții nu sunt niciodată drepte. Când părinții noștri sunt în formă, în cea mai bună stare, plini de energie, plini de viață și iubitori, nu-i cunoaștem pentru că încă nu existăm. Ori suntem atât de mici încât nu ne putem da seama. Apoi, când creștem și începem să înțelegem anumite lucruri, ei sunt deja bătrâni. Nu mai au energia pe care-o aveau de obicei. Nu mai au aceeași dorință de a trăi cum avuseseră când erau tineri. Au fost deziluzionați în toate felurile sau au trăit eșecul. Sunt deja amărâți. Am avut niște părinți minunați. Minunați numai că n-am fost în stare să-i apreciez când ar fi trebuit. Eram prea nesăbuit.” (pp. 20-21)

”Un număr de filme mi-au rămas în memorie pur și simplu pentru că erau frumoase. Mi le amintesc pentru că am crezut întotdeauna că n-aveam să fiu niciodată capabil să fac ceva asemănător în viața mea (fără îndoială că acelea sunt filmele care fac întotdeauna cea mai mare impresie), nu din pricina lipsei de bani sau pntru că n-aș fi avut mijloacele sau tehnicienii, ci pentru că n-aveam suficientă imaginație, inteligență sau destul talent. Am spus că întotdeauna că nu voiam să fiu niciodată asistentul cuiva, dar dacă, de exemplu, Ken Loach mi-ar fi cerut-o, atunci aș fi făcut bucuros cafea pentru el. Am văzut Kes la Facultatea de Film și am știut atunci că aș fi făcut bucuros cafea pentru el. Nu voiam să fiu asistent sau ceva de felul acesta. Același lucru se aplică lui Orson Welles sau lui Fellini, și uneori lui Bergman.” (p. 35)

”Andrei Tarkovski a fost unul dintre cei mai mari regizori din ultimii ani. E mort, ca majoritatea dintre ei. Asta e, cei ma mulți dintre ei sunt morți sau au încetat să mai facă filme. Sau, altfel, undeva de-a lungul firului ei au pierdut în mod ireparabil ceva, un tip individual de imaginație, inteligență sau mod de a nara o poveste. Tarkovski a fost cu siguranță unul dintre cei care nu pierduseră asta. Din păcate, a murit. Probabil pentru că nu putea să mai trăiască. De asta mor de obicei oamenii. Se poate spune că din cauza cancerului sau unui atac de inimă sau că persoana a căzut sub o mașină, dar, într-adevăr, oamenii mor de obicei pentru că nu mai pot continua să trăiască.” (p. 37)

”Puteți descoperi foarte ușor anumite lucruri, dar nu veți înțelege niciodată cât de mult și ce înseamnă pentru mine filmele pe care le fac sau poveștile pe care le spun. Nu veți descoperi niciodată asta. Eu o știu, dar asta e numai pentru mine.” (p. 39)

”Toate filmele mele, de la primul până la cele mai recente, sunt despre indivizi care nu-și pot găsi deloc sensul, care nu știu deloc cum să trăiască, oameni care nu știu, de fapt, ce e bine și ce e rău și care caută cu disperare. Caută răspunsuri la întrebări fundamentale ca: La ce folosesc toate? Pentru ce să te trezești dimineața? Pentru ce să te culci seara? Pentru ce să te trezești din nou? Cum să-ți petreci timpul între o trezire și cealaltă? Cum să ți-l petreci ca să fii în stare să te bărbierești sau să fii liniștit dimineața?” (p. 90)

Citatele sunt luate din ”Kieslowski despre Kieslowski”, Ed. Allfa, 2000

0 comentarii:

comentează-te!