Hong Sang-soo / Țara lui ”Hahaha”

Prin aplecarea spre dialog, acordarea spațiului geografic rolul de personaj de sine-stătător în film și o detașare față de personaje cu reale probleme de relaționare (dar nu neapărat anxioase, depresive), Hong Sang-soo este un Rohmer în variantă sud-coreeană. Și totuși, Hong e un realizator autentic, care a reușit într-un deceniu și jumătate să se impună ca un tip original, conștient de universul pe care îl elaborează. Spumos sau nu, cum o suna ce am scris eu anterior, am convingerea că e unul dintre acei regizori care, după o anume proiecție, se va bucura fie de câh!-uri, fie de mai-vrea-o-dată! Depinde de ce parte a baricadei te plasezi. Asta pentru că acest Hong abordează într-un mod cât mai minimalist cu putință emoția: dialogurile modeste te pot ademeni dacă îți pui în joc imaginația și pricepi că ele ajută în construcția personajelor; situațiile dintre cele mai comune revelează o viziune personală asupra oamenilor. 

E foarte greu să distingi între Hong-scenaristul și experiențele personale ale acestuia din viața cotidiană. Regizor extrem de discret, își invită privitorii la libertatea de a comenta și interpreta.

În primele trei filme ale sale, coreeanul a mers pe varianta clasică de filmare. A pus la punct un scenariu, inclusiv dialogurile. În celelalte filme, stilul de lucru se schimbă, la momentul primului ”Filmați!”, actorii dispunând doar de scenariu, iar dialogurile fiind fixate ad-hoc, sau fie cu o noapte înainte. Diferența pe care am constat-o între primele trei filme și restul este majoră. ”The Day a Pig Fell in the Well / Ziua în care un porc a căzut în fântână” (1996), ”The Power of Kangwon Province / Atracția Provinciei Kangwon” (1998) și ”Oh! Soo-jung” (2000) au o formă ceva mai rigidă. Se simte faptul că scenele sunt pre-stabilite și că s-a urmat o logică de filmare. De o aură de prospețime și spontaneitate se bucură celelalte. 

Când vine vorba de elemente de identificare, Hong e un ”personaj” el însuși. În toate filmele sale, mesele au locul lor stabilit. Fiecare masă trebuie să fie stroptiă cu mult alcool. După o masă copioasă, de regulă are loc o scenă de sex, reușită sau nu. De regulă, nereușită, dar, în cazul în care personajul masculin a fost un playboy în anii de liceu, se va bucura de uralele femeii de care a dispus. Femeia, de regulă, face parte din trecutul personajului. Bărbatul fie o va căuta el, după 3 sau 10 ani, fie o va întâlni accidental pe o stradă a vreunul oraș de provincie. 

blogul cu filme hong sang soo thye day a pig fell in the well_03
blogul cu filme hong sang soo tale of cinema_08
blogul cu filme hong sang soo night and day_03
blogul cu filme like you know it all hong sang soo
blogul cu filme lost in the mountainsl hong sang soo_05
blogul cu filme okis movie sang soo_22
blogul cu filme the day he arrives sang soo_02

Hong își compune filmele precum niște ”povești”, împărțite de regulă în mai multe capitole. Acțiunea este fie una fluidă, fie oferă mai multe perspective prin ochii mai multor personaje, asupra aceluiași eveniment.
Nu își supune niciodată personajele close-up-urilor, filmând cel mult în plan american. Când focalizează aparatul camerei, o face pentru a filma picioare, un pahar plin cu alcool sau o țigară, mai degrabă. În ultimele lui filme, s-a folosit de un fals-close-up, când în timpul dialogului, focalizează brusc camera pe fața personajului, în semn de moment intens, plin de suspans. De regulă, suspansul se lasă așteptat 

Personajele lui Hong sunt acei ”pauvres bêtes”, printre care ne găsim și noi. Dacă pentru o zi, cineva ne-ar filma pe ascuns și ar surpinde modul în care relaționăm cu ceillați sau ne îngrijim tabieturile, și ne-ar da să ne privim, am constata că suntem mai amuzanți decât credeam. Asta face și Hong cu personajele sale. Imaginând situații minuscule, vrea să afle ”ce se întâplă după?”, așa cum lui însuși îi place să spună. Personajul tipic este ilustrat de un umanist – un regizor de film, un scriitor – care pleacă din Seoul pentru câteva zile pentru a-și pune în ordine lucrurile. Dacă nu mă înșel, singurul film al cărui acțiuni se petrece în Seoul este ”The Day He Arrives” (2011), în care un fost regizor, profesor de țară acum, se întoarce întoarce în orașul din care a plecat, pentru a-și vizita o fostă iubită pe care nu o mai văzuse de ani buni. În ”Woman on the Beach”, un regizor pornește la drum cu un admirator și iubita acestuia, la malul mării, pentru câteva zile de inspirație și scrisul unui nou scenariu. În ”Like You Know It All”, un tânăr regizor este invitat să țină prelegeri la o universitate provincială și se întâlnește cu o fostă colegă din anii tinereții, măritată cu un pictor celebru.

Oamenii lui Hong vin în prezent dintr-o negură a trecutului. ”Femeia este viitorul bărbatului” spune titlul unuia dintre filmele sale, prin asta înțelegând că trecutul, prezentul și viitorul sunt marcate întotdeauna de prezența unei femei. Cu rucsacul în spate, personajele sale masculine poartă un trecut nerezolvat, niște conturi neîncheiate care nu pot fi tranșate decât printr-o întâlnire accidentală, de regulă. Oamenii lui Hong sunt indivizi pierduți, circari fără voia lor. Imaginează-ți un hamster care aleargă pe banda rulantă. Speră să ajungă la capătul ei, dar face aceleași mișcări. Hong intervine în toate construcția asta folosindu-și personajele pentru a-și expune constatările: drama individului de a face aceleași mutări, în ciuda multitudinii de posibilități; atracția reîntoarcerii către trecut, deși orizontul e larg

blogul cu filme hong sang soo turning gate_04blogul cu filme hong sang soo turning gate_05
blogul cu filme like you know it all hong sang soo_04blogul cu filme like you know it all hong sang soo_06
blogul cu filme okis movie sang soo

Individul trăiește într-o schizofrenie adâncită. Nu poate comunica decât pe terenurile pe care le cunoaște. Cunoaște sexual o femeie doar în momentul în care o invită într-o cameră de hotel. Apar declarațiile de dragoste, care la Hong, sunt confundate cu trăirile fiziologice și confortul de moment. Își deschide sufletul doar după câteva sticle de soju. Își poate privi interlocutorul doar de pe scaunul mesei de pe care a comandat un fel de mâncare. Fără aceste surogate, personajele trăiesc într-o pustietate convențională presărată cu mâini ținute la spate, picioare împletite în semn de emotivitate, lipsă de reacție la complimente sau adresări directe. 

Personajele lui nu își pot lua responsabilități, pentru că însuși nisipul în care își fixează piciarele este unul mișcător. Vorbesc despre fluiditatea sentimentelor. Ele își vor prinde contur în funcție de momentul temporal, de spațiul geografic și de nevoia de moment. În toate filmele sale, Hong evocă instabilitatea memoriei prin continua schimbare a percepției. În ”Woman on the Beach”, un personaj chiar face o demonstrație a felului în care percepția realității dintr-un trecut anume ia naștere: în parcursul istoric, individul preia momente memorabile, nu neapărat relevante, le combină, și astfel își proiectează imaginea din prezent

blogul cu filme hong sang soo virgin stripped barefoot by her bachelor_13
blogul cu filme woman on the beach hong sang soo_09

0 comentarii:

comentează-te!