FILM: le magasin des suicides (reg. Patrice Leconte, Franța, 2012)

Sursa imaginii: cineloutres.com
Ultima execuție Leconte, ”Magazin de sinucideri” (ce traducere tâmpită, făcută probabil de vreo secretară), invită la un melanj de bătăi admirative din picior și sentimente de dezamăgire și nedumerire. Animația spune povestea familiei Tuvache care conduce cea mai profitabilă afacere din oraș, un magazin în care sunt vândute otrăvuri letale, funii pentru spânzurat și alte ”dulcețuri” ale Morții. Orașul întreg, pe fundalul crizei economice și ale problemelor conexe, își găsește alinarea în singurul loc frumos luminat și primitor (contra-cost): magazinul de la poalele blocurilor. Celor doi copii purtând numele unor sinucigași cu pedigree, Marilyn (Monroe) și Vincent (van Gogh), li se alătură nou-născutul Alan. Din acest moment, problemele apar: Alan nu doar că nu împărtășește deliciile suicidare ale familiei, dar este numai zâmbet și optimism. De acum, încep problemele nu numai pentru afacerea familiei Tuvache, dar și pentru intențiile bune ale lui Leconte.

În ansamblu, animația te ține în priză. Dar asta se datorează mai degrabă ineditului subiectului și mai puțin eforturilor realizatorului. Pentru că la nivel de scenariu, filmul suferă de dureroase lacune. Ce lipsește cel mai mult din tot efortul ăsta de a lua prin surprindere este tratamentul aplicat personajelor. Din momentul în care micul Alan își propune să salveze lumea din mâna valului de sinucideri, povestea se pierde și nu aștepți decât sfânta ieșire din cinematograf. Personajele sunt prea schematice, iar chițibușurile comice inventate pe parcurs (tatăl care își pierde cumpătul și este în pragul sinuciderii, mama care începe să aibă mustrări de conștiință) nu își mai au rostul. Unde mai pui că muzica aplicată, ”cântecele de suicid” au niște versuri cam puerile dacă stai să le traduci, și sunt redundante. Finalul este și mai dezamăgitor.

Totuși, ca să nu închei într-o notă de desființare a filmului, spun doar că merită să fie văzut, dar părăsit cu vreo 15 minute înainte. Unul dintre motive ar fi că nu mai există nimic interesant de văzut. Un altul, acela că trebuie să părăsești sala cu amintirea unui film spumos, ironic dar nu și ”comercial” corect. Sau mai pe înțelesul tuturor, cu un film bun care nu a fost stricat în ultimele minute.

4 comentarii:

  1. Am citit cartea lui Jean Teule. A fost buna. Amuzanta. Inedita. Asteptam filmul de ceva timp.. nu inteleg de ce te deranjeaza traducerea titlului... cum ar fi fost ok?

    Anyway, cartea are 100 de pagini... nu prea e loc de aprofundat personaje. O sa-l vad candva..

    RăspundețiȘtergere
  2. Richie, și filmul este bun, amuzant. Doar că Leconte a aplicat niște modificări majore. Mai ales, asupra finalului.

    În titlul de față, ”suicides” ar însemna sinucideri, cu sensul de obiecte folosite în suicid, sens neacoperit în română. Ar fi din aceeași zonă cu șocolaterie, magazin de zaharicale. Ar fi ieșit Suicideria. O alternativă ar fi fost Magazin pentru sinucigași.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am ieşit tare dezamăgită de la film. Nu pot spune că romanul e nemaipomenit, dar filmul ia din el doar începutul. Nu-mi amintesc să apară vreun complot al copiilor, transformarea personajelor e linia principală, iar dialogurile mi s-au părut mai simpatice decât în film.
    Muzica nu mi-a plăcut deloc...

    RăspundețiȘtergere
  4. Multam de explicatii. Franceza mea e cam ruginita :)). La 'magazin pentru sinucigasi" ma gandisem si eu initial.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!