Chris Marker / Interactivitatea participativă (I)

În 2011, mergeam la Institutul Francez la o proiecție din cadrul ”Next”, dedicată cinemaului interactiv. Prin asta înțelegând o formă extremistră a filmului experimental. O dezamăgire totală! Cei doi protagoniști ai proiecțiilor, un ”regizor” australian, și unul britanic – al căror nume nici nu vreau să depun efortul să mi le amintesc, pretindeau că aduc în față un nou tip de cinema, cel interactiv. Vă aduceți aminte că acum mulți ani, pe vremea modei telenovelelor, TVR 1 difuza un serial (brazilian, cred), în care, după fiecare episod telespectatorii erau invitați să aleagă deznodământul momentului dramatic închis brusc de genericul de final al cărui apariție era menit să accentueze suspansul ce avea să se ”rezolve” în următorul episod? Cam așa a stat situația și cu filmele astea ”interactive”, de mare angajament vizionar. În unul din ele, domnul ”creator” încerca din răsputeri să ne convingă că a realizat un superb film interactiv, în care tu îți alegeai un personaj via o pagină web, iar respectivul personaj se lupta (gen Moral Kombat) cu nu știu ce personaje, whatever. Ideea era că tu decizi ce se petrece acolo, in real time (?), confundând filmul lui de prezentare cu platforma web (un fel de facebook). Pentru că dacă nu exploata confuzia, nu exista niciun fel de interactivitate. Oricum, platforma respectivă nu exista decât în capul australianului, și nicidecum în www (la vremea aia, știu că am verificat).

Un alt doilea film ”intercativ”, pe care l-am văzut tot atunci, era al unui britanic (cu foarte mari carențe didactice) care avusese minunata idee să conceapă o situație a cărei urmare să fie varianta A, B sau C. Un individ din public alege o variantă – iar aia trebuie să fi fost marea interactivitate.

Experiența NEXT m-a făcut ca azi, să îmi iau inima în dinți și să îmi ordonez în scris observațiile legate de Marker. Pentru cei care nu îl cunosc, Chris Marker era până nu de mult o față multi-disciplinară a filmului documentar în varianta definită de Bazin, adică de video-eseist. Marker, în contextul a ceea ce am spus eu că am experimentat în 2011, este primul asfel de experimentalist care a formulat interactivitatea în film, și primul, după mine, care a și reușit.

blogul cu filme chris marker junkopiablogul cu filme chris marker junkopia_02blogul cu filme chris marker junkopia_03blogul cu filme chris marker junkopia_04blogul cu filme chris marker junkopia_05blogul cu filme chris marker junkopia_06blogul cu filme chris marker junkopia_07

În cele două filme pe care le-am evocat la început, interactivitatea era una falsă, pusă sub semnul alegerii. Într-un mod eronat, alegerea este văzută ca piatra de temelie a interactivității. Spectatorul pare a alege varianta pe care o dorește, dar varianta este creată de realizatorul filmului și nu implică o interactivitate participativă, în care individul este nu doar cel care decide calea de urmat, dar și forma și conținutul efectiv. ”Interactivul” de azi devine astfel prizonierul limitărilor tehnice și ale realizatorului însuși. Marker, deși nu chiar de la începutul carierei lui de experimentator în cinematografie, a realizat după mai bine de 30 de ani de carieră, să se declare mulțumit și să afirme că a ajuns la forma de interactivitate participativă. În anii ’80, realiza ”Junkopia”, un scurt-metraj născut întâmplător. Aflat în Statele Unite cu gândul de a face un lung-metraj în genul execuțiilor lui Agnes Varda (am impresia că pe vremea aia lucra și la ”Sans Soleil”), descoperă în suburbiile San Francisco un teren pe care o serie de artiști realizaseră cu multă vreme în urmă tot felul de instalații / sculpturi realizate din gunoaiele culese din apele oceanului aflat în apropiere. Fără comentariu, dar acoperit de o muzică electronică ciudată, parcă picată dintr-un spațiu selenar, scurt-metrajul își apleacă camera în fața exponatelor ca într-un dans participativ al artei realizate ad-hoc. ”Ce am eu de spus despre asta” este înlocuit cu ”ce au ei de spus despre asta, prin filtrul meu”. ”Junkopia” are mai mult valoare teoretică, acum.
(va urma)

0 comentarii:

comentează-te!