FILM: un heureux événement / un eveniment fericit (reg. Rémi Bezançon, Franța, 2011)

vlcsnap-2012-06-28-14h49m22s2vlcsnap-2012-06-28-14h42m31s252vlcsnap-2012-06-28-14h42m53s175vlcsnap-2012-06-28-14h43m25s4vlcsnap-2012-06-28-14h44m00s119vlcsnap-2012-06-28-14h44m44s238vlcsnap-2012-06-28-14h44m56s153vlcsnap-2012-06-28-14h45m12s64vlcsnap-2012-06-28-14h45m22s172vlcsnap-2012-06-28-14h45m31s252vlcsnap-2012-06-28-14h45m39s86vlcsnap-2012-06-28-14h45m56s161vlcsnap-2012-06-28-14h46m10s102vlcsnap-2012-06-28-14h46m22s225vlcsnap-2012-06-28-14h47m07s187vlcsnap-2012-06-28-14h47m17s20vlcsnap-2012-06-28-14h47m25s123vlcsnap-2012-06-28-14h47m36s210vlcsnap-2012-06-28-14h47m56s150vlcsnap-2012-06-28-14h48m30s251
Totul începe cu o tachinare cinefilă. Ea îi pune pe masă vânzătorului de dividiuri ”In the Mood for Love”. Ce film poate fi mai bun când afară zăpada e cernută? El îi răspunde în aceeași măsură. Colajul cu pricina poate fi suspectat de facilitate sau lipsă de subtilitate. Dar Rémi Bezançon știe să prelucreze momente costisitoare într-un mod simplu. Family-friendly, i-am putea spune. Dragostea este bunul cel mai de preț care ne-a fost dat nouă, pământenilor. Ar putea fi un brand de planetă într-o galaxie a civilizațiilor. Asta am învățat eu de la Rémi Bezançon și de la dramo-comediile lui pline de umor, de gesturi mărunte, banale puse pe celuloid într-un mod aparte. Ai putea uneori crede că este prea mult film și prea puțin adevăr – fonduri muzicale de care să te atașezi încă de la primele acorduri (în cazul de față, cele ale lui Sinclair), cadre atent finalizate, poate și o prezență schematică a personajelor. Dar acolo, într-un miez, viața văzută de Bezançon rezonează și cu experiențele tale, mai mult sau mai puțin.
vlcsnap-2012-06-28-14h49m58s103vlcsnap-2012-06-28-14h50m23s117vlcsnap-2012-06-28-16h09m49s153
După întâlnirea din iarnă, urmează vacanța de vară. Apele tulburi ale îndrăgostirii pun stavilă în fața uneori blestematei rațiuni. Un copil este conceput. Iar acum, după decantare, se pune problema responsabilității, maturizării. Dar cel mai important, al schimbărilor trupești pe care nu le poți controla. Femeia suferă nu pentru că îi cresc straturile de grăsime, ci mai degrabă pentru că un ”cineva” pune stăpânire pe propriul trup. Credea cu convingere până atunci că este singura care își controlează corpul. Un fel de război egoist împotriva celui din pântec se fixează în capul femeii.
vlcsnap-2012-06-28-17h05m24s228vlcsnap-2012-06-28-16h32m39s32vlcsnap-2012-06-28-16h33m04s28vlcsnap-2012-06-28-16h34m43s238vlcsnap-2012-06-28-16h36m47s205vlcsnap-2012-06-28-16h54m02s60vlcsnap-2012-06-28-16h54m46s229vlcsnap-2012-06-28-16h55m11s236
O ceartă cu soțul o aruncă în dorința de a lua o pauză de la viața familială nou-atribuită. Se întoarce în pântecul familial, unde o mamă o așteaptă. Intimitatea dulce a relațiilor familiale sunt atât de armonios evocate de către Bezançon, încât scenele meselor așezate în mijlocul camerei sunt mărci ale sale. Nimic mai plăcut sufletului și ochiului decât să constați înțelegerile tacite dintre actorii familiali, sau degajarea cu care trecutul ”păcătos” este evocat. De exemplu, mama îi spune ”Când eram însărcinată cu tine, beam și fumam, și nu, nu țigări normale.” sau într-un moment comic, imitând accentul quebecoise ”Îmi aduc aminte de un articol în care Celine Dion spunea că alăptatul este o operă de artă: Când alăptez, mă simt artistă.”
vlcsnap-2012-06-28-17h58m37s139vlcsnap-2012-06-28-18h04m37s163vlcsnap-2012-06-28-18h05m26s146vlcsnap-2012-06-28-18h11m39s33vlcsnap-2012-06-28-18h12m50s229

3 comentarii:

  1. multumesc pentru articol! eram tare curioasa sa citesc o prima parere despre film. il astept de muuult timp. o sa-l caut si eu acum. din ce am citit, sunt sigura ca nu voi fi dezamagita. chiar mi-era dor de un film francez :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a placut mult cum ai construit articolul. Reusita imbinarea dintre imagine si text. :)

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!