FILM: j.c. comme jésus christ / play it like godard (reg. Jonathan Zaccaï, Franța, 2012)

Oricât ar putea unii să comenteze negativ la adresa filmului, este de o infantilitate grosolană care îl face bun de apreciat. Așa că mă conformez, și îi dedic o foaie întreagă. Filmul este despre J.C., un adolescent de 17 ani, care la 15 ani deja câștiga un Palme d’Or, intrând în lumea bună a filmului. Catalogat de o jurnalistă drept Justin Bieber al Filmului, se culcă cu actrițele vechi în branșă (Atika) ca să le fure insight-uri valoroase, cum ar fi experiențele bulimice sau pe cele lesbiene. Se crede Godard, și precum orice spirit neînțeles al lumii ăsteia, are un tare culinar: îi plac cerealele cu miere. Își filmează iubita în timp ce face sex, iar filmul îi trimite către Amnesty International, pentru a salva deținuții politic din China.

Forma filmului este cea unui fals reality show, în care o echipă tv îl urmărește pas cu pas pe tânărul regizor, deja înscris în cartea recordurilor, dar care trebuie să se pregătească de susțiunerea bac-ului. La limita prostului gust, filmul este salvat de actorul principal (un fost beau gosse, remember?) care primește mână liberă din partea regizorului de a improviza cât de mult este posibil. Și chiar și liniaritatea scenariului trece pe planul doi, în condițiile astea.

Teoretic, filmul ar vorbi despre imaturitate, lipsă de responsabilitate, dar totul este deturnat și ia forma unui discurs clișeistic despre clișeele vieții unui realizator și ale lumii în care trăiește: actrița care își dorește un rol cu orice preț, supra-evaluarea creativă, producătorii cu constituția unor oameni de marketing. Poate că unele dinttre replicile afișate nu sunt cele mai inspirate, probabil că și o sumedenie de scene sunt îngroșate până la vomeu, dar e un film inofensiv și amuzant.

Și aș mai remarca prezența Ellei Waldmann, o actriță de teatru, care cumva dă o notă de subtilitate debandadei generale în privința acting-ului.

0 comentarii:

comentează-te!