Dans'n'film: Lecţia 32 / dragostea durează trei ani (chinezești)



Profit cumva de ocazie ca să aduc în discuție, pe scurt, noua ipostază a lui Beigbeder, cea de regizor. După ce și-a dat acordul pentru ca ”9,99 francs” (”29,99 ron” în traducerea de la Pandora M) să îi fie ecranizat de Jan Kounen, Beigbeder a trecut el în rol de metteur en scene, treabă care, cumva, l-a cam depășit. Un scenariu coerent cred că era destul de greu de atins după o așa carte. Așa cum era de așteptat, francezul cade în una din capcanele începătorului, aceea de a spune mult într-un singur film, eventual, cum este cazul aici, de a și aduce ceva reinterpretări sau adăugiri care nu și-au avut locul în carte. Așa că rezultatul este un ghiveci foarte reconfortant (scena de dans selectată face și ea parte), dar ridicol de derutant. Cartea suferă de un fel de schizofrenie aruncată peste timp, care are farmecul ei. Dar filmul nu stă în picioare. Are prea multe călcâie ale lui Ahile. Oricum, se confirmă că are priză la un public cool (filosofie ieftină pentru masele cu dorință de a se simți altfel), lucru confirmat - în Franța, a vândut 720.000 de bilete de la lansarea din ianuarie (un scor destul de bun în Hexagon). Nu sunt un mare fan al filmelor din zona asta, dar scena de dans e reușită.

0 comentarii:

comentează-te!