mungiu confundat cu pintilie la cannes / ce spune presa despre ”după dealuri”

Nu o să îmi dau cu părerea despre filmul lui Mungiu. Voi vorbi, evident, atunci când își va face intrarea la noi (presimt touși că o să îmi placă). Alții însă, au scris despre el în termeni rezonabili. Allocine.fr îl confundă însă pe Mungiu cu Pintilie, Arte.tv și TV5Monde vorbesc în termeni neutri, iar Slant Magazine îl ia peste pe picior. Sunt curios câți oameni va atrage în cinematograf, probabil în toamnă, având în vedere recordul deținut de ”4/3/2” (peste 80.000 de spectatori în România), ce poziție va avea Filmreporter.ro față de film, având în vedere că Florentina Ciuvercă este și pr-ul Voodoo, distribuitorul filmului la noi, și mai ales ce vor scrie Le Monde și France Soir despre ”După dealuri” (până la ora asta, nu își publicaseră cronicile on-line).


Allocine lovește: ”Sâmbăta aceasta urmează să fie prezentat în competiția caneză ”După dealuri”, care marchează întoarcerea românului Lucian Pintilie, Palme d'or în 2007 pentru ”4 luni, 3 săptămâni și două zile”.

Radio France International: ”Mungiu arată fațetele lumioase și sumbre ale sufletului uman. Avem de a face cu un film plin de spiritualitate care nu se limitează doar la imaginea lui Dumnezeu. Nimic mai potrivit decât titlul ”După dealuri”.

Lepoint.fr: ”(...) comunitatea religioasă (din filmul lui Mungiu) este mult prea complexă pentru a o înțelege, așa cum a fost cazul filmului lui Xavier Beauvois, unde totul era întocmit în spiritul sacrificiului și eroismului.”

Toutlecine.fr: ”Mungiu realizează o operă de mare finețe care în imensitatea sa elimină principalul său inamic, ilustrând viața fără concesii, fără ascunzișuri”.

Laterna-magica.fr (blogul meu preferat de cronici de film din Franța): ”Punerea în scenă e foarte picturală, compusă din planuri-secvență fixe, adevărate tablouri. Mungiu nu exagerează cu nimic, nici în durata secvențelor, nici în compoziție. Pe toate palierele, Mungiu face dovada rigorii și corectitudinii. Filmul este solid în toate aspectele sale. Palme d’Or-ul primit în 2007 nu a fost doar un accident fericit iar Cristian Mungiu dovedește că este pur și simplu un mare cineast.”

Le figaro: ”După dealuri, prima surpriză plăcută de la Cannes” 

Slant Magazine aplică o lovitură de grație: ”Poate că momentul meu preferat a fost acela când Voichița stinge lumina în cameră iar ecranul rămâne în beznă câteva minute bune. Dacă asta este tot ce vrea Mungiu să spună, poate că ecranul ar fi trebuit să stea așa de la bun început.”

PS: eu încă mai cred că Mungiu arată precum un dispecer la microbuzele de Ploiești în fotografia asta.

0 comentarii:

comentează-te!