FILM: stellet licht / lumină tăcută (reg. Carlos Reygadas, Mexic, 2007)

Menoniții sunt un grup religios care se trag din cei care au îmbrățișat protestantismul, dar într-o formă mult mai radicală. În secolele XVII-XVIII, aflați sub presiunea autoităților, au ”zburat”către văi ceva mai primitoare, cum ar fi sudul Rusiei, Canada sau vestul Americii. La începutul secolului XX, nemulțumiți de faptul că autoritățile canadiene și americane au decis extinderea rețelei de școli publice pe care erau obligați să le urmeze și ei, un număr considerabil de sectanți s-a relocat în nordul Mexicului.
Carlos Reygadas închină acest film unei astfel de comunități de menoiți din nordul Mexicului, originari din partea de nord a Elveției, care vorbesc o limbă ciudată, un dialect nemțesc medieval, la fel de amuzant precum suedeza.
stellet licht carlos reygadas mexic blogul cu filmestellet licht carlos reygadas mexic blogul cu filme_02
 Camera glisează printre ramurile unor copaci, stinse în lumina amurgului. Auriu roșiatic, urmat de o ploaie de stele. Bine ai venit în universul lui Reygadas! Un om cam la 40-45 de ani prezidează rugăciunea de dimineață. Plozi pe o parte și pe cealaltă a mesei, alături îi stă nevasta îmbrăcată parcă s-ar pregăti să fie urcată în remorcă, la culesul de toamnă. Fie mic, fie mare, mănâncă dintr-un bol lapte și cereale – toți, fără nicio excepție. Se ridică cu toții pentru a-și începe ziua. Nevasta îi spune bărbatului să mai stea la masă, să reflecteze, semn că cu o noapte mai înainte o discuție aprinsă a avut loc. Conflictul, aflăm mai târziu, este unul crunt: după o sumedenie de ani împreună, bărbatul îi spune nevestei că iubește pe altcineva, probabil poate că nu a iubit-o niciodată pe ea. Dincolo de fața imobilă a femeii, nu se întrezărește nimic, de-a lungul filmului, până ce răbufnește la umbra unui copac pe care urma să îl stropească cu vomă.

Conflictul are ceva biblic în el. Păcatul pângărit de ele sfinte îmbracă în filmului lui Reygadas o formă a virtuții. Protagonistul îi spune tatălui că nu ăși mai iubește nevasta, că a cunoscut pe altcineva, cu mai mult har. Tatăl îi răspunde că va avea în timp că ”iubirea” asta a fost doar o aparență, o încercare a diavolului. O să își dea seama de asta, cu timpul, așa cum și el a făcut-o în tinerețe. Păcătosul, dimpotrivă, crede că este un semn de la Dumnezeu, cum că a făcut alegerea greșită și că acum este timpul să o repare. Scena survine după o alta, extrem de intimă și blajină, cea în care părinții își iau copiii la scăldat, pentru o zi de desfătare și ”team-building” familial. Semn că Reygadas încearcă cumva să sugereze că iubirea nu este acel impuls care vine din exterior, ci că se consolidează în intimitatea dintre parteneri, de-a lungul anilor. Plăcerea familiei este adevărata iubire.
stellet licht carlos reygadas mexic blogul cu filme_08stellet licht carlos reygadas mexic blogul cu filme_09
Finalul mi-a adus aminte de ”Le bonheur” (r. Agnes Varda, Franța, 1965). Fără a exista vreo legătură stilistică între cele două filme, deznodământul filmului francez contrastează și ne-ar putea să înțelegem finalul filmului lui Reygadas. În filmului lui Varda, fericirea este completată de traiul în cuplu. Când unul dintre parteneri moare, locul rămas este umplut de un altul. La Reygadas, finalul aparent tragic ia o turnură de revelație dumnezeiască.  
stellet licht carlos reygadas mexic blogul cu filme_12

Un comentariu:

  1. Ai o pagina foarte tare! Se vede ca te ocupi si te straduiesti sa fi in top. Am si eu un site de anunturi gratuite http://taman.ro/ si ma straduiesc sa fiu si eu in top, dar nu voi reusi sa te egalez.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!