FILM: l'exercice de l'état / afaceri de stat (reg. Pierre Schöller, Franța, 2011)

Din grădinile Palatului Versailles, unde un grup de ”homeleși” își duc veacul în mizerie, falsă boemie și acoperișuri din nailon (”Versailles” – 2008, debutul în lung-metraj al lui Pierre Schoeller), ajungem, în 2011, în biroul luxos și viața condusă de o agendă telefonică și un program pus la punct de consilierii personali ai unui ministru al Transporturilor. Trecere bruscă, schimbare de ritm, stil recondiționat: de la un mizerabilism tematic transpus inclusiv în stilul filmic, regizorul francez transpune în cel mai hollywood-ian mod cu putință un subiect despre bani și putere, în ultimul ”L'exercice de l'État”. Nucleul comun este păstrat: relația dintre putere și individ, condiția omului în societate, un fel de umanitate pe care fiecare individ o păstrează cufundată în interior, dar de multe ori spânzurată de un personaj supra-individual.
 
l-exercice-de-l-etat-2011-3-gPierre Schöller - L'exercice de l'État - blogul cu filme
 
Ministrul Betrand visează cum în biroul său cu mobilier scump, o tânără domniță, nud, pătrunde, secondată de niște indivizi mascați – aducând aminte de benzile desenate belgiene, și mai recent de dansatorii lui Lady Gaga din ”Bad Romance”. Scena, aparent făcând notă contrastantă cu restul filmului, își găsește explicația pe parcurs, timp în care pătrundem în lumea amețitoare a unui ministru al Transporturilor. Trezit în noapte, o voce îl anunță pe ministru că un autocar plin de pasageri s-a răsturnat undeva prin Alpii Francezi și ”că este groasă!”. Acompaniat de consilierul de imagine (Zabou Breitman, pe care o tot visez într-un rol principal, și departe de cercul restrâns al rolurilor de femeie la cratiță, când cu tente bovariene, când cu diverse problee de instabilitate emoțională), ajunge pe teren unde constată teroarea roșie a celor morți. Un scandal național se naște: privatizarea adiminstrării drumurilor publice și dilemele prezente în dezbateri la clasicul ”televizor”. Ce urmează este o simulare a ce s-ar putea întâmpla în spatele ușilor închise: concurența dintre tine și adversarii tăi politici, sindicate și trepădușii care ling birourile oficialilor, jocurile de imagine pe tabla de șah. Dacă aparent, filmul este unul lucrat din dialog, ritmul este unul antrenant, Schoeller știind când să apese pedala de accelerație.

Filme despre putere, bani, lovituri politice sub centură s-au mai văzut. Dar în ”L'exercice de l'État” abordarea este dacă nu neapărat nouă, foarte bine consolidată. Interesantă este abordarea ideii de om politic: Betrand-ministrul se dovedește a fi un individ rezonabil moral care se trezește într-o zi că este înghițit de personajul malefic al filmului: Statul. Sunt acțiuni politice care nu țin cont de individ ci de un fel de caracatiță-sistem care împinge într-o direcție sau în alta omul. Olivier Gourmet face cu ocazia asta un tur de forță – primul său rol de ”one man show”. 

Pe final, e necesar să spun că:
  • nu este un film care să ilustreze periplul psihologic al unui om prins în sistemul din care nu poate ieși. Personajul lui Gourmet nu ăși dă pe parcurs că viața pe care o duce nu este cea pe care și-o dorește, etc;
  • nu este un film politic evident, deși a apărut într-un an pre-electoral, și are o componentă socialistă, totuși neglijabilă;
  • cuprinde o scenă care simulează (frontal) cel mai violent accident de mașină pe care eu l-am văzut prin filme.

0 comentarii:

comentează-te!