Premiile César / Filmele adevărate nu sunt întotdeauna nominalizate (J-1)

Este foarte greu să împaci pe toată lumea când vine vorba de nominalizări. Dar uneori, erorile pot fi evidente. Ca să fim foarte clari, în Franța, există niște clici / grupuri de interese și o diferență din ce în ce mai accentuată între cei care sunt abonații CNC-ului, și cei care își iau în propriile mâine finanțarea filmelor. Mai mult, dacă filmul nu are și o miză politico-socială, ești terminat. Așa se face cum, de exemplu, un Rivette nu a mai primit o nominalizare din 1992, deși încă mai este activ și face filme extrem de lucid. Așa de exemplu, se face că un film ca "Rubber", oricât de mult l-ar contesta unii, nu a avut niciodată o ușă deschisă, nici Dupieux și grupul de regizori pe care îl păstorește, deși ei reprezintă de fapt fața adevărată a Franței Filmului. Ei sunt efervescenți, ei au reușit să producă filme-cult, ei vând bilete la cinematografe de afară, fără a fi subvenționați de Ministerul Culturii. Ei produc conținut în on-line. În afară de filme prezente la Cannes, César-urile de anul ăsta cred că ignoră complet filmele franceze care au intrat în selecțiile Veneției sau Berlinului.

Așa că mi-am propus să vă aduc aminte câteva filme franceze care întruchipează de fapt, fața adevărată a cinema-ului francez, și îți aduc aminte de frumusețea lui:


1. Les bien-aimés / Cei pe care îi iubim

A primit o nominalizare de rușine probabil, pentru Coloană Sonoră. Filmul este entertainment, este un omagiu adus Nouvelle-Vague-ului francez și lui Marie-France Pisier.
Număr de bilete vândute în Franța: 248.000

2. Ma part du gâteau

Entertainment cu șarm, cameră mânuită cu măiestrie. Klapisch. Filmul a vândut 1.013.000 de bilete.

3. Un été brûlant

Două cupluri puse în oglindă; Bellucci și Garrel; scenariu coerent.

4. Tous les soleils



Greșeala filmelor ăstora este că nu sunt înscrise în niciun partid politic.

0 comentarii:

comentează-te!