blognotes: voir la mer / le gamin au vélo


FFF-ul îl aducea anul ăsta, în București, pe Patrice Leconte, acompaniat de un scurt tur de filme semnate de el, inclusiv ultima execuție – Voir la Mer. După vizionare, era clar că Leconte nu a fost în cea mai bună formă. Văzusem în anii din urmă ceva bijuterii din filmografia francezului, remarcând că este un regizor versatil, care nu a îmbrățișat un stil anume, încât să îl identifici de la o poștă. Dacă tot ar fi să vorbim de stil, ăsta s-ar numi precizia. Da, Leconte e un regizor precis: știe cât să exploateze non-conformist un scenariu, știe să își mânuiască camera de filmare (o face și pe DOP-ul), și încă ceva și mai important, cred că știe să își aleagă actorii cu chimie. E un regizor de film de masă, dar, în general, bine făcute.

Pauline Lefèvre în Voir la mer (2011)

În “Voir la mer” comite un mic accident pe autostradă. Scenariul cam subțirel : o gagică urmărită de fostul prieten se înhaită cu doi frați cu care o pune de un menage-a-trois (dar pe rând), cam penibil, cu muzică (ca în filmele adolescentine cu vodkă și rock și roll). Și cam atât. Pauline Lefèvre este gagica cu pricina, o blondă, fostă prezentatoare meteo, în Franța. Îmi aduce aminte de unul dintre ultimele filme ale lui Chabrol, “La fille coupee en deux (2007) și de personajul jucat de Ludivine Sagnier. Blonda lui Leconte e frumoasă de pici când o vezi, foarte stylish ea, mai ales când e prinsă în scena de final, cu marea pe fundal. Calendar Elle, nu altceva. Și totuși, ratează tot filmul. Când e prea invizibilă în film, când e prea țoapă și atrage toată camera.

Văzând ultimul film al fraților Dardenne, îmi dau seama ce i-a lipsit filmului lui Leconte. O posibilă sugestie : Cécile de France. Pe Cécile nu prea am remarcat-o în vreun film puternic. Iar opțiunea regizorilor belgieni a fost destul de surprinzătoare, mai ales că, se știe, optează de regulă către actori neprofesioniști, lansați ulterior (Renier, Gourmet, Déborah François). Și totuși, Dardenii au reușit să dau un nou flavour filmului lor, adăpat și de data asta la aceleași teme de natură socială – un băiat este lăsat la un centru de plasament, numai că el tot fuge după tatăl lui, un fel de looser al zilelor noastre. Dincolo de faptul că… atenție !... inserează chiar și o bucată muzicală în film, “Le gamin a vélo” e și foarte alert (nu aduce în privința asta nici a Rosetta, nici a L’enfant), de France e o prezență ludică, fină, caldă, cam rar se întâmplă o astfel de poziționare a astrelor în filmele fraților Dardenne.

0 comentarii:

comentează-te!