octombrie e special / made in china: temptress moon (reg. Chen Kaige, 1996)


În 1993, Chen Kaige câştiga titlul suprem la Cannes cu Goodbye, My Concubine (Primul premiu canez de la înfiinţarea R. P. Chineze), pentru ca Temptress Moon să fie luat de Mike Leigh, în aceeaşi competiţie.

I-au fost reproşate filmului foarte multe, comentarii fiind îndeosebi la nivelul structurii narative – o lucrătură prea densă, şi cam prea încâlcită. În prima jumătate de film, densitatea de personaje şi trecerea bruscă de la un plan temporal la altul, face filmul aparent imposibil de urmărit. Dacă priveşti Goodye, My Concubine, unde structura este una formală, jucată într+un binom actoricesc simplu, Temptress Moon e dens în detalii şi încărcătură psihologică.

Ca orice film asiatic care reuşeşte să rezoneze cu aşteptările publicului vestic, şi Temptress Moon îşi plasează combinaţiile  / acţiunea într-un moment istoric foarte bine conturat: Conacul memebrilor dinastiei Pang, cu doar câţiva ani înainte de abdicarea împăratului, respectiv Shanghaiul decadent, înecat în aburii opiumului şi în gesturile aş fi spus lascive, dar nu, obscene, prosteşti ale prostituatelor, probabil analfabete. Însă meritul lui Kaige este acela de a fi creat o povestioară încărcată psihologic, în care fiecare din personajele care defilează de-a dreptul magic sub bagheta lui Christopher Doyle (The Limits Of Control, Paranoid Park), face un tur de forţă personal. Asta pentru că regizorul decide să plaseze pe locul secund acţiunea filmului şi să confere strălucire personajelor sale suferinde de-a dreptul. Fiecare din ele suferă de pe urma traumelor copilăriei, relaţiile dintre ele întotdeauna fiind umbrite de experienţele dureroase. Raporturile dintre personaje sunt dure, rigide şi conjugate cumva cu un fel de onoare.  

Un comentariu:

  1. Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!