octombrie e special / made in china: in the heat of the sun (reg. Wen Jiang, 1994)


Dacă nu știați de unde a plecat „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, filmul ăsta ar putea fi răspunsul. Tornatore a realizat în Europa prin “Malena” sau “Baaria” ceea ce Wen Jiang a însăilat în acest proiect, sublim, violent, sensibil, încărcat emotional și cu o sumedenie de referințe cinefile, biografice și istorice. Scena profesorului și elevii neascultori face trimitere directă la “Quatre cents coups”.






Ca să uiți de trecut, îl ironizezi. Asta pare să facă Wen Jiang, regizorul. Acțiunea se petrece de-a lungul unei veri toride, luminoase, unde totul este învăluit într-un auriu saturat acoperind delicat garderoba prăfuită a oamenilor. Se întâmpla Revoluția Culturală a poporului chinez. Jiang, spre deosebire de mulți alți regizori contemporani lui, tratează factorul istoric cu o deosebită relaxare. Vocea din off, folosindu-se de anii necesari detașării de evenimentele acelor vremuri, abordează un discurs foarte personal, în care recunoaște că amintirile sunt o formă de îmbinare a adevărului cu lucrurile închipuite. Vorbește de o anume tentație de a clădi mitologia personală pe o seamă de exagerări, acolo unde locurile sunt lăsate goale.

"Change has wiped out my memories. I can't tell what's imagined from what's real."

Stilul abordat pe toată durata filmului este unul de comedie relaxantă, structurat pe un bildungsroman de-o vară. Privirea către trecut este pusă sub o notă melancolică – Beijingul de atunci și adolescența fără griji, și orașul de astăzi și schimbările evidente. Că este un film care teoretizează amintirea, probabil că nu ar fi fost o pistă viabilă în interpretarea filmului. Și cu toate astea, Wen Jiang ne trimite în direcția asta, trezindu-ne prin ultima scenă a filmului la realitatea cruntă pe care o trăiește, după ani: în scena de final, soarele nu își mai face apariția, lucrurile simple și plăcerea lor nu mai există. Se renunță la filmul color, iar scena de final este filmată în alb-negru, când, dintr-o limuzină albă, protagoniștii filmului, acum maturi, și îmbrăcați în cămăși apretate îl salută pe retardatul filmului (care își face apariția secvențial), el, singurul neschimbat, călărind același băț gros și replicându-le „Idioților!”.


0 comentarii:

comentează-te!