FILM: the lovers of marona (reg. Izabella Cywinska, Polonia, 2005 )




Dacă Chang-dong Lee a ocupat la un moment dat scaunul de Ministru al Culturii, în Coreea de Sud, vă dau acum un alt exemplu. Izabella Cywinska este o altă fostă “ministresă”, poloneză de data asta. Și “Lovers of Marona” pune cap la cap o povestioară foarte ciudată al cărei iz duce cu gândul unui măr copt pe soba înfierbântată, iar pe alocuri, cu mirosul unui măr stricat, căzut de multă vreme pe iarba din livadă. Nu exagerez cu nimic. Vedeți filmul, și vă veți convinge, singuri.

Izabella Cywinska vine din lumea teatrului și asta cumva se vede și în film. Dar este clar că este destul de matură încât să distingă până unde trebuie să meargă pentru a păstra linia de separație dintre cele două arte. Ii plac interioarele, se simte extraordinar de bine în scenele de interior. Casa semi-păsăsită unde au loc cele mai multe dintre scene este amplasată într-un mod teatral. Își folosește camerele drept scene pe care le surprinde tridimensional : de la ușă până la un pat, se servește de un glisando frumos și renunță de multe ori la cut-uri (plan contra plan), deși poate erau mai facile. Filmul este armonios vizual. Dacă ar fi pusă în sitația de a face un film de epocă și ar lucra cu același director de imagine, Marcin Koszalka, cel care a semnat imaginea și pentru “Drowsiness”, ar ieși, cel puțin vizual, ceva orgasmic.

Un bolnav de tuberculoză aflta în fază terminală și o profesoară de școală dintr-un cătun se îndrăgostesc. Și se prostesc. Maia apare un al doilea tip, prieten cu primul, care mai tulbură apa. Un copil dat afară din casă cu un câine și o desperate-housewife, faza pe Polonia apar și ei în decor pentru a mai lungi filmul, cumva. Și atât.

Pentru că tot spuneam de regizoare și teatru, ar mai fi de adăugat că babei îi plac foarte mult spațiile delimitate, închise. Volumele cu care lucrează sunt foarte bine tușate în termeni de graniță: staulul unui stau bolnavii de leproși este delimitat de viața de dincolo printr-un gard de sârnă, o scenă amplasată într-o barcă pe un lac este limitată strict la marginile bărcii, iar interioarele sunt claustrofobice, puțin populate cu mobilier și pereți înalți și bine evidențiați.

0 comentarii:

comentează-te!