FILM.: jestem / i am (reg. Dorota Kedzierzawska, Polonia, 2005)




Am stat în dilemă dacă să amintesc ceva de filmul ăsta sau nu. Asta pentru că părerile ar fi cam împărțite. Jestem vorbește despre un băiat de vreo 10 ani care este abandonat de mă-sa, și care fuge de la orfelinat pentru o viață de unul singur. Cam romantic așa, în ciuda faptului că nimic din ce se petrece în filmul ăsta nu are nici măcar o minimă notă de optimism, de mai bine. Și acum ajung la anomalia căreia cumva i-a dat naștere. Ar fi putut să fie de un mizerabilism cumplit, rece, cu mucii în prag de a-ți curge din nas, mai apropiat ca tratament de „Kes” (Ken Loach, Marea Britanie, 1969) sau „Edi” (Piotr Trzaskalski, Polonia, 2002). Dar nu, duduia Dorota Kedzierzawska preferă să o cotească mai hollywood-ian și să cosmetizeze „realitatea”. Drept rezultat, un pantof rupt lipit cu bandă izolatoare arată impecabil, de exemplu.

Iar acum îmi aduc aminte totuși, de ce m-am decis să îl selectez în Update Polonia. Ar fi personajul principal, băiatul, care joacă absolut impecabil. Trecând peste faptul că regizoarea are un clar fetiș pentru fața lui, cam în felul în care Truffaut l-a tratat pe Antoine-Doinel-ul lui, copilul face de-a dreptul minuni. Știm cu toții cât de greu se lucrează pe platou cu un copil, dar cu unul care cumva trebuie să interiorizeze niște probleme pe care numai cineva  care trece printr-o maturizare forțată este cabail să o ducă la bun sfârșit? Clar nu a fost un rol ușor. Personajul are o personalitate unică iar băiatul a înțeles rolul.

Sepia. Nu știu de ce, dar am impresia că polonezii se dau în vânt după efectul ăsta. Din cauza asta, “Jestem” arată delicios de bine. Dar parcă a fost mai degrabă un exces decât un argument care să susțină idea filmului. Cam același lucru și despre muzică : frumoasă, dar cam multă și vorba aia, la masă se mănâncă, nu se cântă.

* Filmul va rula în România, în noimebrie, în cadrul  Kinodiseea. Faptul că am scris eu despre el acum, e pură întâmplare.

 

0 comentarii:

comentează-te!