FILM: czesc tereska / bună, tereska! (reg. Robert Glinski. Polonia, 2001)



“Bună, Tereska!” este genul de film lucid despre adolescența pierdută în mrejele non-sensului. Tereska, o adolescentă, se înscrie la o școală profesională, ca să învețe croitorie, deși ea se visează designer. Acasă are doi părinți dezastruoși, o mamă muncitoare-în-fabrică care îi cataloghează creațiile drept mizerii, și un tată bețiv care își aleargă vecinii cu toporul în mână și pentru care pereții blocului nu sunt niciodată suficient de groși. Tereska o cotește spre cărări greșite : aflată într-o perioadă în care curiozitățile sunt mari, dorința de auto-evidențiere și mai mare iar războaiele hormonale nu sunt nici ele prea departe, se împrietenește cu o colegă de școală, mult mai versată. Filmul nu este nici pe de parte un subterfugiu pentru o inițiativă educativă. Și nici nu evoluează în jurul mitului micului geniu neînțeles care încearcă să își depășească condiția. Este mai degrabă un exercițiu de a înțelege de ce un individ acționează iresponsabil în absența noțiunilor de bine și de rău pe care societatea nu îl ajută să le deprindă.

Filmat în alb și negru, regizorul Robert Glinski a apelat la două actrițe neprofesioniste, luate dintr-o școală de corecție. Iar mutarea asta a adus numai beneficii filmului, Aleksandra Gietner (Tereska) și Karonlina Sobckzac (Renata) fac un cuplu veridic, jonglând cu natura introvertită a uneia și dezinvoltura blondă a celeilalte.

Ceea ce pe mine unul m-a frapat a fost declinarea pe care scenariul o face în privința formelor pe care răul le îmbracă. Un cui de care filmul se proptește este relația deosebită dintre Tereska și un invalid, în cărucior, Edek. El însuși un outsider, Edek folosește invaliditatea și carențele sociale pe care Tereska le are pentru a dezvolta o relație pedofilă bazată pe serviciu contra serviciu. Tereska este fascinată de durere și tentația de a o provoca, în timp ce Edek o lasă să îi stingă mucurile de țigară pe piciorul paralizat sau să îl lovească animalic cu un lemn. Interesant este cum această relație bolnavă care cumva îi oferă lui Tereska iluzia că plăcerea unuia nu provoacă suferința altcuiva, este transferată într-un conflict mult mai intens prin consecințele pe care le implică. Ea îi lasă pe băieții de cartier pe care îi cunoscuse să îl bată cu bestialitate pe un trecător nevinovat, iar apoi depunând mărturie în fața polițiștilor susținând că a fost violată de acesta.

Filmul lui Glinskianunța cumva cântecul de lebădă al ultimului val de filme premiate prin Europa, pentru ca vănătorii de talente să ăși găsească o nouă jucărie festivalieră, România din perioada 2000-2010.

0 comentarii:

comentează-te!