despre "loverboy"


Zvonurile cum că “Loverboy” ar fi cumva neterminat, de pe vremea când tocmai rula la Cannes, se adeveresc. De fapt, ultimul film al lui Mitulescu nu este neterminat cât mai degrabă nehotărât. Putea fi un thriller ? Putea. Puteam să vorbim de un film polițist în inima Dobrogei ? Puteam ! Și cât de exotic ar fi fost! Putea fi un film cu adolescenți? Putea fi ! Dar Mitulescu preferă să nu facă un film de gen (pentru că știe că dacă o face, pa ! pa ! Cannes și ceva bănuți, câștigați ulterior).

Protagoniștii din “Eu când vreau să fluier, fluier” sunt împrumutați în roluri de băiat, respectiv fată (mare, până la un punct) care se îndrăgostesc (unul de celălalt). Ideea e simplă : gagiul face parte dintr-un lung lanț de trafic de carne vie, el fiind cel care joacă rol de Cupidon pe proria răspundere. Lasă fetele să se îndrăgostească de el ; apoi le expune o dramă din care nu poate ieși doar dacă va face rost de o sumă de bani ; ea se oferă să îl ajute pentru că de ! ce face dragostea din om, și în final, ea este scoasă la produs. La asta se reduce filmul, numai că eu cred că am povestit mai coerent drama, decât o face filmul. Asta pentru că este foarte încâlcit.

Piștereanu și gagică-sa mi s-au părut că nu au performat convingător. Singurele momente reușite sunt cele de futut pe ploaie și cele cu tataia. Iar ideea este luată dintr-un film tv olandez, numai că acolo în loc de cocalari mioritici erau plasați arăboi.

The End.

0 comentarii:

comentează-te!