FILM: mammuth (reg. Gustave de Kervern, Benoit Delepine, Franţa, 2010)

Sursa imaginii: cinemarx.ro


Gustave de Kervern şi Benoit Delepine sunt 2 comici care au activat până de curând în Franţa, prin emisiuni pline de gag-uri (un fel de Ţociu şi Palade, dacă vreţi, dar mai puţin ridicoli, şi cu mai mult har). Deci nu ar trebui să mire pe nimeni de ce filmele regizate de ei par uneori doar lanţuri de glume (unele de-a dreptul amare) şi atât. Un regizor american, citat odată de Godard, spunea că un film nu este decât un fel de subterfigiu pentru a înşerui o serie de scene minunate (sau ceva pe acolo). În traducere, de multe ori firul narativ nu contează atât, nici amploarea dramei, ci mai degrabă, cele care luminează calea sunt momentele create. Cam asta este valabilă şi în cazul celor doi (să îmi fie scuzată comparaţia cu Godard, el joacă totuşi într-o altă ligă).

Dacă mă întrebaţi pe mine, „Mammuth”, ultima lor năzbâtie, este şi cel mai matur film semnat de ei. Nu e nimic surprinzător. De altfel, chiar se vede că de la film la film, devin mai atenţi, bibilesc scenariul din ce în ce mai mult şi nimicesc tentaţia de a compune glumiţe doar de ei pricepute. „Altra” (2004) era un rateu incredibil – în care poate doar scena cu diva obeză mâncând o pungă de chips şi trasă pe panta unui deal să fi trecut puţin media gagurilor spumoase. Au urmat „Avida” (2006) şi „Louise-Michel” (2008), care lucrau cam pe aceeaşi zonă – cineva trebuie să omoare pe altcineva, într-un fel de scenariu de răzbunare de joasă speţă, înfundată în nimicurile păturii de jos – dar mult mai bune într-ale comicului. Pentru a ajunge la acest „Mammuth”, mult mai complex, dar frustrant, pentru că filmul în mod cert nu pare a fi terminat.

  1. Construcţia narativă. Toate cele patru filme au un punct comun: un road-movie, întotdeauna există cineva care trebuie să îşi rezolve conturile cu altcineva. Şi în „Mammuth”, road-movie-ul apare dar naşte, pentru prima dată în filmografia celor doi, un moment de revizuire a trecutului. Şi atfel ajungem la...
  2. Personajele. Dacă toate personajele secundare sunt construite pe tiparul filmelor anterioare – caricaturi, specimene, oameni de-a dreptul lugubri – personajul central, Serge, jucat de Depardieu, se bucură de consistenţă. Până acum, toate personajele erau precum scândurile pe care le priveşti frontal, neavând nici cea mai mică idee despre volumul lor. Căci da, Serge nu este doar imbecil care trece prin experinţe care mai de care mai schizoidal formulate, Serge se priveşte pe sine, cumva se regăseşte retrăind trecutul. E o viziune melancolică cumva, stare accentuată şi de apariţiile senzuale ale iubitei din tinereţe (jucată de Adjani, care vorba regizorilor, e „nebună, frate”). În filmul anterior, Louise-Michel, era greu de aşteptat o astfel de direcţie: Louise (jucat de Yolande Moreau) era un dement deghizat în femeie, a cărui inteligenţă putea fi redusă doar la a privi un desen animat într-un bar, amuzându-se. Serge Pilardosse este construit cu mai multă compasiune, chiar sensibil. Este un personaj demn de milă, dar care cere să îl tratezi cu un dulce sentiment de simpatie. Odată ce camera se mută de pe faţa lui Serge, revine în imagine universul filmic care i-a consacrat pe cei doi regizori: nedreptatea socială, simplificarea rezolvărilor, lipsa de înţelegere şi chiar absenţa absolută a inteligenţei oamenilor („P-I-L-A-R-D-O-S-S-E”, strigă Moreau în telefon).

„Louise-Michel” m-a incitat mai mult. Asta, probabil, şi pentru că lucrează cu un tip de umor brut, fără ocolişuri, chiar şocant, care mi se potriveşte cumva (şi răspunde, de ce nu, viziunii mele despre „lume”), şi poate şi pentru că Yollande Moreau are un rol principal, şi seamănă cu o femeie de serviciu – şi da, eu mă număr printre cei care au avut întotdeauna o fascinaţie deosebită faţă de femeile de serviciu de pe unde am călcat.

Închei postul ăsta de ____ cu o micro-listă cu fun-fact-uri privitoare la „Mammuth”:

ü      Într-o scenă, personajul lui Depardieu se scaldă într-un râu. Statistic, este vorba despre cel ami poluat râu de pe teritoriul Franţei.
ü      Foarte multe scene ale filmului sunt filmate outdoors, cu Depardieu conducând o motocicletă. Depardieu, suferise de-a lungul vieţii 17 accidente de motoretă.
ü      Depardieu este acţionar al Orange România.

2 comentarii:

  1. De-aia e in Romania in bluze fara maneci ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Depardieu ramane un mare actor, iar acest amanunt chiar nu-l stiam! :)

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!